URMĂTOAREA PROSTIEI

Ce ne mai facem noi, poporul român, cu Viorica Vasilica Dăncilă? Nici bine nu iese doamna prim ministru din casă că-n urma ei se văd grave scurgeri ale prostiei, fără a încerca din debutul acestor considerente, să fiu malițios. Este pur și simplu o constatare de bun simț pe care fiecare participant la traficul limbii române nu ezită să și-o asume. Așa ne-a fost nouă dat să ne pricopsim cu o femeie conducător, după ce ne-am fript în cerul gurii și în podul palmei cu ”Cabinetul nr.2” al Elenei Ceaușescu. Nu aș vrea să par misogin, apropiindu-mă de partea frumoasă, sensibilă și tulburătoare a doamnelor din jur împrejurul nostru, pe acest traseu plin de gropi, în care nu poți planta nici măcar o floare. Gropile din drum sunt mai mult gropi de înmormântare decât cele în care răsadurile ar putea să prindă rădăcini.

Avem fiecare dintre noi un colț al nostru rezervat tăcerilor din rugăciuni, spațiul în care solilocviul ne ia în seamă și ne duce în acel tip de singurătate în care totul este posibil, totul se întâmplă înaintea oricărui deznodământ care ne-ar putea afecta.

Viorica Vasilica Dăncilă în adresările noastre ale celor care stăm cu gura căscată pentru a-i prinde muștele, nefastele ei gafe lingvistice, nu face parte din rândul doamnelor. Exprimarea cu pricina ar putea fi o șansă dată celorlalte femei pentru care vocabularul și gramatica limbii române nu au chiar așa de mari secrete cum demonstrează VVD-ul că are. Ceea ace mă face acum să respir ușurat și să constat că noi astăzi ne confruntăm cu o excepție, căci în restul femeilor născute în acest spațiu mirific și mioritic sunt deștepte și frumoase, sunt curajoase și devotate, nu neapărat unei funcții cât mai ales unui om. Pragul care separă funcția de om este unul zidit în primul rând ridicat acel pe bun simț care ne individualizează, care ne face să fim responsabili anilor petrecuți în suita celor șapte ani de acasă. Indiferent de ce vei face mai apoi în viață, dacă ai lipsă în educație cei șapte ani de acasă, devii un fluture, o urmă de zbor și nicidecum un om cu picioarele pe pământ. Starea de imponderabilitate este accentuate mai ales atunci când bătrânii îți spun: ”Ai capul gol, măi băiete (sau fătuca babei)”.

Gafele fac și ele parte din viața unui om, chiar stimabil de este. A greși este omenește, spune o vorbă din aceeași bătrâni înțelepți cu care ne înrudim. A persista în greșeală este deja o mare problemă, diabolică spun aceeași înțelepți ai vârstei.

Greşeşti și înveți! Dar dacă continui să greșești, fără să mai reușești să înveți ceva, persiști de cele mai multe ori în aceeași greșeală de fond, înseamnă pur și simplu că ești prost. Prost de-a binelea, fără ca această etichetă să te facă de rușine, așa cum se încearcă în vulgul străzii să fii prezentat: prostul satului sau prostul cartierului. Când se ajunge la prostul comunei sau a orașului, dar mai ales când se ajunge să fii etichetat cu prostul țării, atunci cu siguranţă că ai și o funcție politică pe măsura mărimii reprezentative. Prostia nu doare, dar e face de râs în cazul politicienilor cu funcții de răspundere. Dacă ești un ilustru anonim poți să fii cât de prost reuşeşti tu, cu forte propria, și nimeni nu te ia în seamă. Nimeni nu se sinchiseşte că exiști. Dar dacă așa prost cum ești mai primești și o funcție publică, constați, fără ca să înțelegi de ce ți se întâmplă ție așa ceva, că prostia doare al dracului de tare. Că nu mai poți să ieși din casă fără ca mass media să nu te urmărească, să nu te provoace, să nu-ți smulgă cuvintele din gură, fabricându-ți alte și alte gogomănii. De regulă, după câteva gafe ilustre precum cele ale Vioricăi VD, constați că, de această data fără voia ta, ”gafele curg râu”, în timp ce tu, chiar dacă nu ai lotcă, te plimbi sub clar de Lună pe lacul gafelor albastre.

Și ce dacă prim ministrul României, la Bruxelles, într-un discurs rostit în plenul Grupului D&S a spus: jandarmerița a fost “bătută cu bestialitate de protestanţi”? Confundând (sau nu) protestanții cu protestatarii (sic!)

Dacă ar fi fost pentru prima oară, mai treacă meargă. Emoțiile, starea diurnă, cearta cu #rezist ar putea să fie un motiv serios datorită căreia VVD nu-și avea toate cuvintele la ea. Gafa este cu atât mai gravă cu cât în sală erau în componeța socialiștilor europeni și parlamentari de religie protestantă, reformată care… Vai de mama lor ce au avut de înțeles. Este adevărat, tot înțelepții de serviciu ai poporului au spus printre altele că: Tăcerea este de aur și, în același timp, au reușit să constate: ”Dacă tăceai filosof rămâneai”. Iată, deci, există și căi de ocolire a prostiei, mai ales dacă aceasta vine pe calea naturală a vorbei. Când deschide gura Viorica Vasilica Dăncilă se naște următoarea prostie! Ar trebui ca să-i spună cineva din preajma ei că ar fi mai bine să vorbească, dacă tot are acest dar, cu gura închisă.

ADI CRISTI