24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Cu cât partidul este mai mare cu atât mai multe probleme apar în interiorul său, ajungând să fie mult mai greu de menținut în echilibru, decât de privit din afară. Acest tip de observație vine să confirme faptul că, de cele mai multe ori, dimensiunea devine decisivă pentru cei care nu sunt făcuți să conducă enormități, chiar dacă se dovedesc a fi maeștrii incontestabili ai mașinuțelor de jucărie. Una e să te tăvălești pe sub scaune și mese, în urma bolidului tău preferat și alta e să ataci serpentinele strânse ale Transfăgărăşeanului, de exemplu, la volanul unui TIR gigant.
Una e să conduci USR, un partid greu de localizat, pe eșichierul politic al ţării, mai curând din ce în ce mai des întâlnit prin piețele publice ale țării (de fapt din locurile în care a reușit să se coaguleze în 2016) și alta e să conduci PSD, partidul care nu a ezitat să-și construiască imaginea prin tot felul de ”aroganțe”, de genul ”singurul partid care își permite să-și aleagă liderul prin votul tuturor membrilor de partid!” Gestul unic în istoria partidelor politice a fost de fapt capcana în care a căzut singur PSD, acum când liderul său astfel ales devine din ce în ce mai incomod pentru următorul pas pe care PSD va fi nevoit să-l facă, în firescul calendarului electoral. Liviu Dragnea, după ce a produs trei variante de guverne credibile și loiale”, ajunge astăzi să fie subiect de dispute, de supărare și judecare, astfel încât tensiunile care se dezvoltă în jurul acestui subiect nu au cum să fie aplatizate, chiar dacă ”felul în care au fost făcute jocurile” au adus PSD în situația de a se bloca singur pe porțiunea de drum cu sens unic, aceea care ducea pre liderul PSD. Doar aceeași procedură de vot îl poate schimba pe Liviu Dragnea sau demisia sa care este doar o voință unilaterală ce nu poate fi influenţată de nimic și de nimeni în cazul acesta concret. Liviu Dragnea trăiește poate una dintre cele mai mari drame existențiale, din momentul în care se consider victima unor mașinațiuni de culise, ale unor acțiuni externe, ce au construit pe timpul președinției băsesciene statul paralel, stat care avea ca obiectiv principal eliminarea de pe eșichierul politic a forțelor potrivnice intereselor celor care gestionau în acel moment puterea.
Faptul că, astăzi, Liviu Dragnea evită să-și mai aducă aminte de desele sale pactizări cu ”statul paralel”, de fapt cu conducătorii acestuia (surprinşi de memoria fotografiei) ține mai mult de comportamentul mioritic, acela prin care participanții la gestiunea puterii aveau lașitatea protectoare de ”a nu se amesteca în ciorba altuia”, de a nu avea griji în plus față de cei care erau trecuți în lista victimelor necesare. Totul a sărit în aer în momentul în care unul dintre ai lor, Sebastian Ghiță, a fost luat la întrebări, chiar dacă mai marii zilei de atunci, Florian Coldea și Laura Codruța Kovesi, au vrut să demonstreze că ei nu au nici mama și nici tata, că pot să-și permit să taie în carne vie, în cunoscuți și apropiați, fără a visa că vor exista reacții de împotrivire din partea ”oilor duse la abator”.
Sebastian Ghiță a reușit să arunce în aer întregul ”stat paralel” antrenând în urma exploziei pe toți cei care era atunci prin apropiere, fie că făceau parte din conducerea statului paralel sau erau pur și simplu trecători din întâmplare prin zonă. Dacă ar fi să ținem cont de mărimea victimelor, de amploarea reacției, atunci astăzi putem spune că Sebastian Ghiță nu a acționat de unul singur. Din nou ”agenturile străine” și-au făcut treaba. Din nou ne-am recâștigat libertatea și mai ales dreptul de a decide în numele nostru. Din nou Securitatea a fost scoasă din joc, iar puterea a revenit celor pe care poporul i-a ales ca să-l reprezinte.
Liviu Dragnea s-a simțit astfel un produs al acestei revolte, chiar dacă șeful său, Victor Ponta, a reacționat atunci precipitat, în momentul în care încă mai funcționa statul paralel la potențial maxim, făcând jocurile acestuia, conștiincios ca un elev premiant.
Acum, în PSD, vocile devin dintre cele mai multe care încearcă să-l coboare pe Liviu Dragnea cu picioarele pe pământ.
Adrian Ţuţuianu, vicepreşedinte al PSD şi lider al organizaţie social-democrate Dâmboviţa, a adăugat că schimbarea a trei premieri precum şi a unor miniştri a fost „o tragedie” pentru partid, iar calitatea Guvernului este tot „o tragedie”. În acest context, Ţuţuianu face referire la ministrul Economiei, Dănuţ Andruşcă, despre care spune că „este atât de prost încât nu poate asculta mai mult de 5 minute când vorbeşte cineva cu el”, iar singura legătura a acestuia cu economia este faptul că „a avut o vulcanizare”.
Acesta este spiritul ce a redevenit în PSD forța ce poate deștepta un electorat dezorientat și greu de convins că într-o democrație viabilă social democraţia și-a terminat misiunea.
ADI CRISTI
