DREPTATE ȘI ADEVĂR, FORMĂ ȘI FOND

De cele mai multe ori lipsa de profesionalism este cheia insuccesului. Este partea vulnerabilă a societății, atunci când aceasta încearcă să se revendice de la valorile autentice ale democrației. Aparent simplă, detașarea de amatorism, de lăutar ce cântă după ureche, pare a fi o acțiune simplă, administrată chiar și numai de acel bun simț primar, specific unui popor cinstit, cu dragoste  față de ordine și lege.

Și, totuși, paradoxal, acestea sunt doar aparențele.  Pe fond ne confruntăm cu o realitate mult mai perversă, mult mai parșivă și complicată atunci când teoria este contrazisă de partea pragmatică a vieții. Suntem puși în situația de a nu mai înțelege nimic, chiar și atunci când demonstrația de la tablă ne dă câștig de cauză nouă. Totul se raportează de fapt conjuncturalului. O anume conjunctură ne oblige să înțelegem că albul acela strălucitor ester de fapt negru. O altă conjunctură vine și se suprapune peste prima forțare a realității și ne oblige să înțelegem că nevinovatul este de fapt vinovat. O astfel de atitudine nu face altceva decât să arunce în aer încrederea pe care cetățeanul este îndreptățit să o aibă față de acele instituţii ale statului apriori considerate de bună credință, lucrând în folosul poporului, prin litera legii.

S-a ajuns astăzi la a constatam că o minima încredere ”a mai rămas doar pe fund” să avem față de cei pe care nu de mult cetățeanul îi aprecia cu o încredere maximă, alături de armată, biserică și lege. Astăzi există deja un conflict deschis între cei care vor să păstreze un cadru legislative ce le-a permis conducătorilor să se folosească de Justiție în interes propriu, și cei care au câștigat ultimele alegeri parlamentare promițând electoratului care i-a votat masiv că vor readuce încrederea în Justiție, în respectul față de lege. Vor face în așa fel încât nimeni să nu fie mai presus de lege, dar absolut nimeni, fie că este președintele țării sau ultimul șomer din complexele miniere ale țării.

Față de huzurul care a existat în ultimii zece ani, privind implicarea instituţiilor statului în lupta politică, acum se încearcă să se revină la normalitate, politica fiind aptă doar pe scena politică a țării, astfel încât instituţiile de forță ale statului să nu mai poată fi implicat. Mai mult, pentru că în această perioadă dovedită a fi plină de fărădelegi chiar din partea celor care ar fi trebuit să vegheze la respectarea legii, s-a constat o gravă depreciere a profesionalismului procurorilor și judecătorilor care în acest heirupism plenar au fost nevoiți cu toții să pună umărul la rezolvarea unor dosare grele, imposibil de dus la capăt de un procuror cu cinci ani vechime, de exemplu, detașat de la un parchet de judecătorie la DNA. Astfel, destinele unor oameni au fost mutilate de pretinșii procurori care aveau ca pregătire de bază o facultate de educație fizică! Noile legi privind justiția vin să corecteze hilara deraiere de pe drumul normal. O astfel de corecție este taxată de simpatizanţii celor care astăzi se pregătesc la rândul lor să dea cu subsemnatul pentru gravele imixtiuni în jocurile politice, ca fiind un atac grosolan și ne mai văzut la independența Justiției. Atunci când se pun criterii de pregătire și de calitate celor care ar trebui să facă anchetele penale sub sigla DNA, guralivii apărători necondiționați ai Justiției (cum ar fi Moise Guran și Vlad Pietreanu, înregimentați în Trustul de Presă DIGI 24) cred că asistăm la sfârșitul lumii în justiția română, că DNA este deja închis, nici un procuror care nu mai poate respecta condițiile noii legi, privind accederea pe post prin concurs, și demonstrarea că are o vechime de cel puțin 10 ani în procuratură, nu va mai putea semna un rechizitoriu.

Chiar dacă o astfel de alarmă este falsă. Nimeni nu va depopula parchetele dintr-o data, procurorii având posibilitatea ca într-un termen rezonabil să susţină concursul invocate, iar cei care nu au zece ani vechime, este adevărat, aceștia vor trebui să meargă ”a doua zi” acasă la ei, încercându-se astfel să se stopeze munca în zadar, dacă ne amintim de valul imens de dosare respinse de judecători sau chiar achitate.

Este timpul ca independenței Justiției să-i fie redate competența și profesionalismul, să existe în slujba interesului naţional forma cu fondul garantate, atunci când vorbim despre dreptate și adevăr în relația directă cu legea și societatea.

ADI CRISTI