RESPIRAȚIE ARTIFICIALĂ (II)

 

(O sută de respirații gură la gură)    

 

 

  1. Zgomotul inimii e viața însăși

Tăcerea începe liniștea

din moarte

 

  1. Ridică-te până la cer

Ai grijă să nu ajungi mai sus

Doar cosmosul îmi măsoară nimicnicia

 

  1. Sămânța face parte din floare

Copilul rămâne în noi

Doar ca o amintire

 

  1. Merg pe jos mai profund decât aș zbura

Urmele pașilor mei țin minte

Capcanele drumului.

 

  1. Culegătorii toamnei sunt hoții de ieri

Și flămânzii de mâine

Cei care mai știu cum arată o pâine.

 

  1. Țin minte trei cuvinte:

Eu te iubesc!

”Eu” putând fi oricine.

 

  1. Nu-mi mai găsesc cuvintele

Le-am ascuns rătăcirii

Vorbelor goale

 

  1. Când dormi visul face parte din tine

Apele ploilor revin în mare

Asemenea rătăcitorului acasă.

 

  1. Vorbim despre inimă

Ca despre funie în casa spânzuratului

Te latră câinele jucându-se cu tine.

 

  1. Stai cu ochii închiși mimând moartea

Pe geamul deschis auzi

Sfânta pomenire citită altuia.

 

  1. Nori se ridică-n picioare deasupra mării

Marea cade-n genunchi

Între două valuri.

 

  1. Ai urechile burdușite cu muzică

Șoapta mea de iubire

Îți urcă scărița atingându-ți ciocănelul

 

  1. Pe sub ochi îmi trec fluviile subterane

Oceanul din inimă mă scoate

la suprafață.

 

  1. Te strâng în brațe

și iubirea îmi devine infinită!

O frunză îmi acoperă umbra.

 

  1. Mă ridic să te privesc

și nu mai știu cum să cobor.

Prăbușirea mă învață să sper.

 

ADI CRISTI