(O sută de respirații gură la gură)
- Zgomotul inimii e viața însăși
Tăcerea începe liniștea
din moarte
- Ridică-te până la cer
Ai grijă să nu ajungi mai sus
Doar cosmosul îmi măsoară nimicnicia
- Sămânța face parte din floare
Copilul rămâne în noi
Doar ca o amintire
- Merg pe jos mai profund decât aș zbura
Urmele pașilor mei țin minte
Capcanele drumului.
- Culegătorii toamnei sunt hoții de ieri
Și flămânzii de mâine
Cei care mai știu cum arată o pâine.
- Țin minte trei cuvinte:
Eu te iubesc!
”Eu” putând fi oricine.
- Nu-mi mai găsesc cuvintele
Le-am ascuns rătăcirii
Vorbelor goale
- Când dormi visul face parte din tine
Apele ploilor revin în mare
Asemenea rătăcitorului acasă.
- Vorbim despre inimă
Ca despre funie în casa spânzuratului
Te latră câinele jucându-se cu tine.
- Stai cu ochii închiși mimând moartea
Pe geamul deschis auzi
Sfânta pomenire citită altuia.
- Nori se ridică-n picioare deasupra mării
Marea cade-n genunchi
Între două valuri.
- Ai urechile burdușite cu muzică
Șoapta mea de iubire
Îți urcă scărița atingându-ți ciocănelul
- Pe sub ochi îmi trec fluviile subterane
Oceanul din inimă mă scoate
la suprafață.
- Te strâng în brațe
și iubirea îmi devine infinită!
O frunză îmi acoperă umbra.
- Mă ridic să te privesc
și nu mai știu cum să cobor.
Prăbușirea mă învață să sper.
ADI CRISTI