Adi244
20.10.2018
PARATRĂSNET
Scot și socot
mort fără tort
bot peste bot
cort lângă cort
ciot smuls din ciot
vot peste vot
spot într-un spot
lot luat din lot
șort fără șort
port de la port
Măi, mamă!
Viața trece,
pietrele rămân.
Cade noaptea-n cap:
e popou sau spân?
Încet, încet, încet
ridic capul din piept
și-o urmă de bocet
mă traduce-n secret
lăsându-mă să cuget
cu arma pe piept
Încet, încet, încet
vinu-i mai mult decât fiert
un abur de-alcool
ne îmbată încet
mireasa adoarme-n boschet
și mirele răpit foarte discret
nici nu se simte
că-i făcut la secret
Încet, încet, încet
o inertă și un inert
își fac împreună de berechet
nimic nu se mișcă
când vreau să te iert
fără greșeală
țin mâna pe piept
Încet, încet, încet
cade tăcerea de pe taburet
cade și țipătul printre borcane:
La arme, la arme, la arme!
Deschid ușa
cu aceiași mișcare de pleoape
ca și cum aș deschide ochii
în pupile
întunericul vrea să mă-ngroape
pe când tu încercai să ieși dintre rochii
În rest
camera rămâne mai mult neschimbată
pe ici pe acolo câte o femeie
ștergea praful
de pe coapsa recent asamblată
sau alta își monta sânii armați cu o cheie.
lumina
nu mi-a scos ochii din cap
cădea precum scria în prospect
în colțul din dreapta continuam să sap
după cum indica săgeata
la modul direct.
Se poate spune
că suntem pe drumul cel bun
în care femeia mecanică
reușea să te-ajute
să faci (în cele din urmă) din mine
mult visatul nebun.
ADI CRISTI