URMEAZĂ URMĂTOAREA LOVITURĂ

Tudorel Toader se menție constant, în ultimile luni, în paginile întâi ale mass media. Există un conflict deschis între Ministrul Justiției și Procurorul General al României, cel care se află, conform Constituției, sub autoritatea ministrului Justiției. De aproape 30 de ani Tudorel Toader ajunge primul ministru al Justiției post-decembriste care a demonstrat că această înaltă demnitate poate să fie făcută fără a dezerta de la principiile de bază ale statului democrat, în care ideea de justiție nu poate fi după cum încearcă fiecare să o modeleze după interesul politic.

Tudorel Toader se joacă cu noi, dar mai ales cu Augustin Lazăr, ultimul bastion al statului paralel, cel care a pus umărul la încălcarea flagrantă a legii într-o perioadă în care independența justiției era invocată atunci când trebuia contracarată orice inițiativă cu iz de comentariu asupra actelor / deciizilor magistraților. Au existat vremuri tulburi în relațiile dintre cetățean și stat, vremuri în care cetățeanul a fost strivit pur și simplu de aroganța celor care s-au trezit deasupra legii. Astfel, în România un nevinovat, peste noapte, a fost transformat în vinovat, în infractor, în penal, în ”pușcăriabil”. Chiar dacă pe fond toți acești nefericiți au fost nevoiți să suporte loviturile de baros ale pretinsei justiției independente, lovituri care pur și simplu au ignorat legea în litera și spiritul ei.

A venit Tudorel Toader și a început să răscolească cu bisturul în rănile Justiției cu declaranta intenție de a face, în cele din urmă, curățenie, de a rașcheta până la cărămidă / placă de beton / piatră / os, astfel încât să reuşească să curețe întreaga mizerie, întreaga bătaie de joc ce s-a perpetuat în ultimii 15 ani. În urma acestei acțiuni încep să apară la suprafață toate erorile judiciare, toate nedreptățile, toate gesturile oneroase pe care Justiția lui Traian Băsescu, clădită pe logica declarată a preşedintelui Republicii: ”Am făcut o justiție  în fața căreia să tremure politicienii, dintr-o justiție în care procurorii și judecătorii tremurau în fața politicienilor”. Acesta este punctul zero a mult invocatei ”independențe a Justiției”, o justiție preluată de la Rodica Stănoiu de către Monica Macovei. Femeia în pantaloni, poate fi identificată ca fiind mama acestui spațiu al legii, devenit septic, un focar de infecții purulente în care au tot fost înghesuiţi cetățenii care aveau o cu totul altă atitudine politică decât aceea pe care Puterea de atunci o sugera cu titlul de recomandare, amprentată inevitabil cu exclusivitatea ”Cine nu este cu noi este împotriva noastră”. Această presiune a fost întărită, tușată, cu forța lui ”Cine mișcă, mișcă mort”.

Traian Băsescu a fost mediul ideal pentru sădirea, creșterea și recoltarea atitudinilor de a lăsa legea să fie valabilă doar pentru boi (pentru cei care au crezut într-adevăr că legea este pentru toți), în timp ce ei, dulăii și mărunții, cățeii, o săreau sau treceau pe sub ea. Doar boii au ajuns să fie victime nevinovate. Evident că sensul peiorativ al pașnicului (până într-un anumit punct) masiv animal este folosită doar pentru a atrage atenția asupra acestei nefericite asocieri, între ”bou” și cel care respectă legea, cel care are încredere în Justiție.

Într-o lume în care șmecherii nimeresc la Putere, având acces direct la resursele țării, într-o lume în care hoții și derbedeii au pus mâna pe soarta țării, nimeni nu mai este lăsat să se întrebe: ”Încotro?!” Toți au fost nevoiți să meargă Înainte, precum turmele de mioare, indiferente dacă ”înainte” este prăpastia în care ne tot prăbuşim de mai bine de 15 ani, mânați de oligofrenii puterii băsesciene, și mai apoi a iohanniștilor.

Într-o astfel de prăbușire cronică apare Tudorel Toader, în fruntea minsterului Justiţiei (sau mai corect a cee ace a mai rămas din acest minister important al unei Justiții, într-adevăr independente, cel care știe carte mai mult decât toți politicienii la un loc, și care are o ironie acidă de consistenţa acidului sulfuric. Rectorul lui ”Al. Ioan Cuza” nu a ezitat să-și cinstească domnitorul și mai ales Iașii, capitala de drept a României dintotdeauna, trecând ca un buldozer, impasibil, peste întreaga încrengătură politică ajunsă o jungle din care cu greu se mai putea ieșii.

Promisiunea recentă a lui Tudorel Toader de a prezenta țării documentul încriminator, cel cu actul depus de Augustin Lazăr la dosarul său de candidatură, o ordonanță de clasare într-un dosar al lui Klaus Werner Iohannis, pe atunci primarul Sibiului. Acest act ”strecurat” în dosarul lui Augustin Lazăr (de el sau de fostul ministru al Justiției de atunci, Raluca Prună – Sic!)  Pasarea dosarului la CSM poate să fie o prelungire a jocului hichkochian a lui Tudorel Toader, joc ce încearcă prinderea pe picior greșit a celor care țin scutul ridicat în fața lui Augustin Lazăr. Cu alte cuvinte ministrul Justiției dorește să lărgească hora, să invite la dans pe toți actorii care au susținut în decursul vremii ilegalitățile acoperite de pretinsa luptă împotriva corupției, de pretinsa cerere în alb a independenței justiție!

Tudorel Toader rămâne în teren. Urmează următoarea lovitură!

ADI CRISTI