O MINIMĂ PIERDERE DE SÂNGE

Liviu Dragnea continuă să fie mânuitorul de păpuși. În mâinile sale ajung împletite tot felul de sfori, tot felul de ațe, care mai de care mai invizibile, dar trainice și imposibil de rupt. A devenit un lait motiv poziția lui Liviu Dragnea în fruntea PSD, indiferent de atacurile  pe care ”colegii săi de partid” nu prididească să le dea. Liderul maxim este un fel de încasator de serviciu, de pugilist care știe să primească, dar să și lovească necruțător. Paradoxal liderul PSD preferă să joace rolul ”polițistului bun”, lăsând liderii din teritoriu să fie necruțători, cel puțin în cerințele lor de răzbunare, de a cere capul celor care nu se împacă cu gândul că acest partid nu mai este tribuna care să le respecte dreptul la opinie, să găzduiască fireasca dezbatere necesară ajungerii la o majoritate sănătoasă, bazată pe discuții deschise, pe confruntări fără ”impuneri de serviciu”, ieșind din taina ”ușilor închise”, spațiul în care impunerea majorității de partid poate șarja într-o falsă analiză. ”Ceea ce spune şeful, așa rămâne” , indiferent de care este opinia celor implicați în discuție.

Pe când săptămâna acesta încearcă să iasă la suprafață, să-și dezvolte scurgerea celor șapte zile lăsate de la Dumnezeu, au început să curgă sau să plouă cu tot felul de valize, când dinspre antipesediștii de la Raje Project, când dinspre țăranii teleormăneni, care găsesc în grădina de zarzavat dosarele în care este implicat președintele Klaus Iohannis, dosare ce se constituie într-un adevărat tezaur de fărădelegi cu trimitere direct la Președintele României.

Această ”luptă între valize” devine o jalnică metaforă a celor care doresc cu tot dinadinsul ”să curgă sânge”, să se numere victime, să fie morți care să-i facă din nou pe contestatari să strige ca din gură de șarpe ”Au trebuit să moară oameni pentru ca… să se întâmple și această pedeapsă”

Trăim într-o lume a imposibilului. Avem nevoie de  o decuplare generală de la toate obsesiile zilei, obsesii care pur și simplu ne-au blocat, ne-au adus în acea poziție de nemișcare, în urma căreia ne-am rătăcit prin lumea nemişcătoare a neființelor, fără ca acestea să fie lucruri, utile sau inutile. Rămânem astfel în spațiul antimateriei ce vine să ne motiveze doar propria noastră existență, fără ca aceasta să aibă în sinele ei și nota de trecere, de absolvire a vieții de zi cu zi, chiar și cu promovarea la limită, doar trecere peste hop să fie! Acest tip de ”absolvire” nu poate fi trecută cu vederea, atâta timp cât astfel încurajăm mediocritatea, această pasta amorfă care ne cuprinde și care, nu putem evita această constatare, ne face viața mai cleioasă, mai greu de înaintat.

Indiferent de ceea ce se va întâmpla cu noi, indiferent de cât de lucizi vom reuși să fim, nu putem să ocolim realitatea pe care în ultimii ani o ținem la distanță, o înghesuim în aceeaşi debara în care unii încearcă să scape de simbolurile națiunii, dacă nu pentru totdeauna, cel puțin invocând scopul de a face loc unor noi provocări. Trebuie să recunoaștem, fără a valida un astfel de procedeu patapievician, că avem nevoie și de noile valori ale gândirii naționale actuale, puse în confruntările directe, între cei care reușesc să cumuleze deja acordul unei majorități semnificative și memoria istoriei față de care nu avem cum să nu rămânem datori. Continuitatea noastră în respect și cinstire este de fapt următorul pas pe care îl așteptăm să fie făcut, de această dată pentru noi, cei care astăzi suntem responsabili de modul în care merge țara înainte, stagnează sau, dincontra, a luat-o îndărăt, la vale sau dincolo de marginile prăpastiei.

Felul în care a înțeles, în cele din urmă, Liviu Dragnea să-și facă curățenie în partid, să introducă accente grave de ordine și disciplină, în cea mai fierbinte zonă decizională, ține în primul rând de ce fel de viitor ne așteaptă. Vom privi orizontul sau vom sfredeli rădăcina firului de iarbă. Vom merge mai departe sau vom coborî în adâncimile pământului?

S-a dat liber la excluderi. Adrian Țuțuianu și Marian Neacșu sunt primii lideri ai PSD importanți (senator și liderul social-democraților din Dâmbovița, respectiv secretar general al PSD) care au fost excluși cu un vot majoritar semnificativ: 53 pentru și 9 împotrivă!

O acțiune riscantă în prag de alegeri europarlamentare, care se va termina în favoarea liniștii sau, din contra, în defavoarea intereselor politice ale partidului, dacă astfel de operații chirurgicale de extirpare nu se vor face fulgerător, cu o minima pierdere de sânge! De fapt sângele atrage sânge așa cum teroarea naște teroare!

ADI CRISTI