Ana
Te duci și vii
în același timp
din același loc
de parcă ai sta suspendată
în inima mișcării
Poemul din tine
se lovește
de malurile trupului
cum se mai lovesc valurile
de malurile oceanului
(fără ca acestea să se atingă vreodată…)
Există în tine
(cum există și-n mine)
această părere de rău
că suntem
o trecere de timp
peste o trecere de spațiu
cum mai rătăcește palma mea
peste trupul cucerit de privire
descoperit până la acel
freamăt de codru des
(din care toate păsările ies)
Imperfecțiunea veșniciei
Nu mai trebuie să adaug nimic!
Orice lucru în plus
orice semn în plus
ar strica echilibrul…
Este ca și cum ai pune
peste această lume
așa de imperfectă
ceva în plus:
o altă lume imperfectă
un alt destin imperfect
un alt picior
strecurat de sub plapumă…
ai pune între noi
în plus
sau poate în minus
poate ai înmulți sau împărți
cu doi sau la doi
Nu mai trebuie să adaug nimic!
Poate…
puțină sare mai mult
dacă dorim ca această veșnicie
să dureze mai mult
în timpul vieții noastre!
ADI CRISTI