Iată că începe să apară la suprafață monstruoasa dictatură. Dictatura occidentului asupra poporului român. De la începutul mileniului III suntem puși la galere. Suntem împinși să în apele tulburi și violente ale recomandărilor a tot felul de comisii, care mai de care mai binevoitoare, mai pline de gogoși însiropați în mierea lăsată să se prelingă printre degete. Am fost momiți, pas cu pas, milimetru cu milimetru înspre dezastrul pe care astăzi l-am lăsat liber să ne facă viața de netrăit. Ne-am vândut țara în termenii direcți, expliciți, fără a mai încerca să îmbrăcăm metaforic realitatea țării dezorientate, pusă față în față cu zâmbetul sticlos al celor care știu că bogăția unei țări poate fi însușită în numele unor promisiuni greu de refuzat. Am fost în anii 1990 un popor binevoitor, scăpat din lanțurile unui regim politic dezumanizant, un popor care și-a câștigat libertatea pentru a o pierde în următoarea secundă, de această data nu în fața zbirilor roșii, ci a acelor personaje noi, cu mască de umanoid, care ne-a luat după umeri și ne-a spus să avem încredere în ei, căci ei reprezintă ziua de mâine, ziua în care și poporul român o va duce bine. Aceasta a fost capcana în care naivitatea noastră a fost brutal confiscată și pusă în situația de a constata că nu este nimic nou sub Soare, că Europa, în construcția ei de Uniune Europeană, a reușit să ne confiște totul, de la bogățiile solului și subsolului la demnitatea noastră de a fi stăpânii de drept ai țării noastre. Nu ne-au cucerit popoarele migratoare, nu ne-au cucerit romanii, nu ne-au cucerit turcii, rușii, austro-ungarii, nemții, sovieticii, dar ne-au cucerit popular europeni, prin clasica metodă de a active trădarea acolo unde interesele lor devin atroce, moment în care nu mai au mama, nu mai au tata, fac doar spume la gură, doar dorința avidă de a lua totul, este adevărat, în numele democrației li se scurge pe la colțurile gurii.
Acest tip de atitudine se suprapune perfect peste felul în care a fost descoperită relația dintre justiție și serviciile secrete, în care judecătorul primea bilețelul cu rezultatul pe care ar trebui să-l aibă procesul la finalul său. Aceeași atitudine o întâlnim și la Strasbourg, dar și la Bruxelles, orașe în care Uniunea Europeană și-a încartiruit conducerea, Parlamentul European, respectiv Comisia Europeană!
Din aceste puncte strategice Uniunea Europeană transmite lovituri ajunse astăzi a se dori nimicitoare pentru drepturile și libertățile cetățenești, pentru suveranitatea țării, pentru tot ce are legătură cu conducerea politicii interne a unui stat membru al UE, de exemplu.
Tot ceea ce se întâmplă astăzi în România trebuie înțeles ca fiind rodul presiunii cu care U.E. a apăsat pe credibilitatea țării, funcție de interesele din ce în ce mai vizibile ale mediului economic European. Așa am rămas fără coloana vertebrală a unei economii, începând de la resurse și până la prelucrarea superioară a acestora. Am ajuns să fim dependenţi de semnătura ”prietenilor noștri” cărora le-am pus în brațe tot ceea ce a mai rămas dintr-o industrie cândva performantă, ajunsă astăzi (la indicațiile unor ”români naivi” și a unor interesați parteneri străini) ”un morman de fiare vechi”.
Într-o vreme în care România este inflamată de de secretizarea protocoalelor semnate între Justiție și Serviciile Secrete, Comisia Europeană și Parlamentul European (de fapt prin gura din ce în ce mai spurcată a popular europenilor) fac mișcări din ce în ce mai brutale pentru a salva acest mecanism de impunere, sărind cu votul la gâtul României, imaginându-și situația în care țara noastră va îngenunchia în fața discursului furibund al popular europenilor, singurii care încep să se simtă, la rândul lor, descoperiți, devoalați, cu ilegalitățile scoase la suprafață.
Trădările liberalilor români, care au votat împotriva României în plenul Parlamentului European, trădările președintelui Klaus Iohannis, care a recunoscut siderat că România nu este pregătită să preia președinția Uniunii Europene, de la 1 ianuarie 2019, transferând disputele sterile și golănești din interiorul țării în exteriorul ei, ne-au adus grave prejudicii de imagine, dar și de substanță, de demnitate și seriozitate, aruncând în ridicol efortul pe care România l-a făcut cu întreaga ei fibră, pentru a construi unitatea poporului român, în anul centenarului Marii Uniri.
Suntem pe punctul de a ne pierde identitatea și conștiința națională, dacă vom continua să acceptăm șuturile Europei, gândind că astfel putem înainta cu un pas înainte. Un șut, un pas înainte!
ADI CRISTI