Expresia „m-a tras curentul” este foarte des întâlnită la români, neavând un corespondent în alte limbi vorbite. Sunt multe păreri care susțin că expresia este o născocire a poporului român. Există oare un sâmbure de adevăr? Care ar putea fi explicația medicală pentru această expresie improprie?

Curentul este un flux de aer rece, creat de un geam deschis la mașină sau două geamuri deschise la casă. Simptomele declanșate în urma expunerii la curentul de aer rece au confirmat bănuiala românului, că curentul „ne trage”.

Temperatura rece favorizează transmiterea virală

În perioadele cu fenomene meteo extreme, vânt puternic, curenți polari sau pur și simplu în anotimpul rece, riscul apariției virozelor respiratorii este mai crescut, pentru că temperatura rece favorizează transmiterea virală. Acest lucru este confirmat de preponderența virozelor respiratorii în sezonul rece, precum și de studiile pe tema transmiterii virale de la o gazdă la alta. Pentru a supraviețui mediului extern, virusul are nevoie de o temperatură optimă, rece. La temperatura corpului, se declanșează procesul de replicare virală iar organismul este invadat rapid. Perioada de replicare latentă, până la apariția simptomelor este numită perioada de incubație.

Vântul este purtător de virusuri și particule de praf, uneori chiar și bacterii. Fluxurile de aer, pe lângă faptul că mențin în viață virusurile în mediul extern, ajută și la transportul lor de la o gazdă la alta prin particulele de praf, vapori de apă infectată sau prin picăturile Pflügge (secreții nazofaringiene emise sub formă de vapori de gazdele infectate, prin tuse sau strănut).

Simptomele infecțiilor virale – identice cu cele cauzate de „statul în curent”

Durerea de cap (cefaleea), durerea de urechi (otalgia, în otita acută), înroșirea ochilor (conjunctivita virală), nasul înfundat sau curgerea nasului (rinoreea) sunt semne de infecții acute ale căilor aeriene superioare sau inflamații în sfera otorinolaringologiei (ORL).

Este descrisă în literatură paralizia de nerv facial (paralizia Bell), o pareză a unei ramuri unilaterale a nervului facial, a cărei apariție a fost asociată cu expunerea pacienților la frig. De aceea, aceasta se mai numește și „paralizia a frigore” (paralizia la frig). Cauza și mecanismul său exact nu sunt bine cunoscute. Se manifestă prin devierea gurii pe partea neafectată, ștergerea ridurilor de expresie pe partea afectată și imposibilitatea închiderii ochiului. Simptomele cedează sau doar se ameliorează în urma tratamentului antiinflamator și pot rămâne asimetrii cronice mai greu de recuperat.

Prin urmare, expresia este improprie. Curentul nu ne trage nicăieri, însă observăm o legătură clară între expunerea la frig sau curenți de aer și declanșarea unor simptome specifice de infecție virală.