(O sută de respirații gură la gură)
- Întins sunt briza mării.
Ridicat aerul mă arde pe rugul redutelor.
- Țin minte doar ceea ce nu-mi face rău.
Atacul de cord l-am scos la licitație.
- Obosit sunt în cea mai bună formă
Odihna cioplește din mine
statuia voievodală a inutilului.
- Treizeci de talanți e prețul corect al trădării
De aproape 2000 de ani omenirea nu a reușit
să-i mai adune o data.
- Binecuvântează-mi Doamne răbdarea!
Doar un infinit de găleți mai am
să scot toată apa din mare.
33.Cu urechea lipită de calea ferată
Ascult cum trenul trece prin mine
- Verdele dă viață negrului mortal
Între viață și moarte se mișcă pensula
semenea pendulului.
- Durerea nașterii se pierde brusc
în bucuria atingerii pruncului.
Durerea morții nu dispare decât
printr-o nouă moarte
uneori aceasta fiind următoarea.
- Ne naștem mai mulţi deodată
Fără ca să ne dăm seama cine a fost primul.
Moartea nu ține cont de această ordine
surprinzându-ne!
- Norii așteptând pe orizont
mănâncă hulpav Soarele.
Deasupra lor cerul însângerat
diluează lumina sinuciderii
- Urc ultimele trepte
după care aș vrea să zbor
În urma aripilor se ridică
visul meu în lanțuri legat.
- Pe fiecare plajă din lume
există o Doamnă în Negru.
Printre trupurile încinse trece dorul de casă.
- Mă ridic pe vârfuri să văd
să văd cât de întinsă îmi este umbra.
Oceanul, indiferent care va fi acela
Îmi ajunge sub tălpi, val după val.
- Femeile tinere invadează plaja
cum altădată erau cotropite popoarele băștinașe.
Durerea de gât întors
trasează drumul ispitelor!
- Strada este partea ochiului
Care curge la vale sau trece dealul
Întinderea câmpiei în cele din urmă devine
o linie punctată.
- Plictisindu-se de tine
carnea îți răvăşeşte trupul…
Hoții chiar dacă nu fură nimic
Întorc totul pe dos.
ADI CRISTI