ROMÂNIA POPORULUI ROMÂN

Așa cum stă bine celui care i-a venit mintea acasă, în cele din urmă, fiecare dintre conducătorii noştri asumați prin votul liber exprimat, și-au călcat pe inimă și au dat Cezarului ce este al Cezarului. Au dat României respectul cuvenit la aniversarea centenarului de la înfăptuirea reîntregirii neamului.

Și Klaus Werner Iohannis și Călin Popescu Tăriceanu și Viorica Vasilica Dăncilă și Liviu Dragnea s-au lăsat ademeniți de importanța zilei de 1 decembrie 2018, aliniindu-se în fața Arcului de Triumf pentru a cinsti cum se cuvine o sută de ani de Românie modern. O sută de ani care ne oblige la unitate, la armonie, la vise comune puse în slujba poporului roman. O ultimă șansă am reușit să o recuperăm pe ultimii metri. Am reușit să dăm senzația, cel puțin, că nu am uitat cum e să fim uniți. ”Avem nevoie de curaj, patriotism, inimă și minte. Avem nevoie de înțelepciunea pe care înaintașii noștri au avut-o acum o sută de ani”. Românii trebuie să depășească ura și dezbinarea. Românii trebuie să fie mobilizați în unitatea lor, în solidaritatea pusă în slujba interesului naţional, de binele atât de ispititor și de captivant al  bunelor intenții care ,de regulă, eșuau de fiecare dată în imediata apropiere a intereselor de grup, atât de copleșitoare.

De 1 decembrie, când nimeni nu mai spera la o deșteptare a conducătorilor poporului român, iată că s-a abătut asupra lor o pace divină, o relaxare benefică, o aliniere în același rând a Președintelui țării, președintelui Senatului, Președintelui Camerei Deputaților, Prim ministrul Guvernului României. Cei trei bărbați de stat plus o doamnă prim ministru, prezentând onorul înțelegerii trecând pe sub Arcul de Triumf poate fi considerat punctul de la care s-ar putea scrie o nouă pagină de istorie nouă a României.

Avem nevoie mai mult ca oricând de înțelegere, de unitate și mai ales de pierdutul bun simț care ar putea să ne garanteze pasul înainte pus direct pe drumul cel bun, astfel încât calea cea dreaptă să fie garanția noastră că ne-am regăsit nu numai țara, cât mai ales poporul.

Am avut în cele din urmă o sărbătoare strălucitoare ce nu a fost fracturată de nici un ”eveniment deosebit”. O defilare a forțelor armatei cum nu a văzut țara până acum. Ne-am ridicat în picioare și am aplaudat vestea că avem și noi, românii, o armată ce poate fi luată în seamă. Nu degeaba am murit în teatrele de operațiuni.

Timp de aproape 30 de ani am lucrat meticulos la nașterea noii armii române, racordată la tehnica de luptă de ultimă generație. Acest tip de evoluție ne păstrează în joc, ne pune în liniile întâi ale strategiilor militare mondiale, modificându-ne fundamental doctrinele militare, astfel încât de la a ne apăra țara între hotarele ei, ne-am extins misiunile de a ne apăra interesele țării în lume. Astfel, suntem și în Afganistan, am fost și în Irak, Kosovo, Angola, facem parte din ”armata căștilor albastre”, aflată în construcția menținerii păcii, gestionată de Organizația Națiunilor Unite.

România de mult nu mai este o țară care chibițează, care face galerie, de pe mărimea terenului. România a ajuns să fie astăzi un partener de încredere marilor puteri ale lumii, atunci când vorbim despre SUA sau de Uniunea Europeană, atunci când vorbim de Alianța politico-militare Nord-Atlantică, NATO.

De 1 Decembrie am reușit să ne recuperăm țara din mocirla mizeriei unor gesturi anarhice, greu de încadrat în arhitectura democrației, cu ajutorul căreia încercăm să ne definim existența de zi cu zi. Cu ajutorul căreia încercăm să ne fructificăm libertatea de a fi demni, de a rămâne verticali în contextual în care Puterea a reușit să deraieze și mai apoi să încerce regruparea, regăsirea funcțiilor de drept ale instituțiilor statului de drept.

Am avut nevoie de un motiv serios, care să ne adune din nou împreună, care să ne arate că putem sta unul lângă celălalt, doar respectându-ne, doar înțelegând că adevărul nu este deținut de nici unul dintre noi, el fiind apanajul tuturor.

Acest 1 decembrie, încerc să fiu naiv și să sper că, poate fi un nou început, un început care să ne ofere soluția de a fi împreună, de a ne oferi șansa următorului pas înainte.

Încerc să cred că ne-am regăsit, în cele din urmă, aproapele, pe cel de lângă noi, atunci când ne propunem să slujim aceleași interese ale interesului naţional.

Este timpul să fim din nou împreună, căci loc sub soare avem toți, indiferent de cât de încrâncenați am fost, indiferent de cât de dezamăgiți sau de dezmembrați am reușit să fim.

1 decembrie 2018 ne-a oferit soluția de a rămâne împreună, de a fi din nou o țară, un popor. Să fim din nou România poporului român.

ADI CRISTI