ȚARA DATĂ PE MÂNA NEBUNILOR

Pe când creștinii se arătau din ce în ce mai preocupați de Ajunul lui Moș Neculai, încercând ”să dreagă busuiocul” cu câteva ore până când va veni ”fiul lui Moș Crăciun”, după cum unii au încercat să se legitimeze cu actele de identitate, în miezul Parlamentului României s-a încercat un puci de cea mai mare frumusețea, atâta timp cât el a fost conceput de handicapații noștri dovediți, atâta timp cât în Parlament se poate ajunge doar cu ajutorul votului prostimii!

Fără să spun ceva nou, afirm că din nou capul răutăților au fost useriștii lui căcărău, garnisiți cu istericalele Ralucăi Turcan, liberal de periferie, dusă rău de tot cu bibilica. Doamna Tucan, crezând că este o doamnă s-a agățat de microfonul Camerei Deputaților promiţând că ea din acea poziție nu va pleca, decât prin grevă parlamentară, dacă cei rămași în plen nu vor vota demiterea din funcția de președinte al Camerei Deputaților a lui Liviu Dragnea. Această provocare a fost înhățată de rătăciții prin Parlament, cei care au mutat piața publică la stal, folosindu-se de aceleași mijloace, dar nu pentru a comunica ceva, ci pur și simplu doar pentru a face zgomot. Mult zgomot pentru nimic!

Fără a cere prea mult analizei cred că ne situăm cu această ultimă formula parlamentară, în corpul celui mai slab Parlament al României, în care parlamentarii cred că pot să invoce tot ceea ce le trece prin cap, dar nu doar ca afimrație cât mai ales și ca încălcare de regulament, doar pentru că așa vor mușchii lor, atâta timp cât se spune că plenul are ultimul cuvânt. Și, uite așa, deputații useriști, cei care s-au calificat ca fiind cei mai mari provocatori au transformat spațiul sacru al Parlamentului României în spațiul teritoriului vital, specific șatrei în care fiecare puradel are dreptul și libertatea de a se pișa în țărnă, de la sine, încercând mai apoi să facă plăcinte din noroiul cald și cu miros înțepător.

Aceste ”delicatese culinare” ne-au fost servite de Raluca Turcan, într-un avânt oligofren, lipsit de un minim echilibru, ceea ce a dus-o pe distinsa doamnă în postura celei legată cu lanțuri de baricadele piciorului lui Liviu Dragnea, cum doar luptătoarele din Istorie se mai legau de baricade, să țină steagul sus, camarazii ei să o vadă și să o urmeze!

Chiar dacă gesturile de ieri din Parlament ar merita să fie ignorate, transformând din început capitalul de imagine sperat, într-o imensă oglindă spartă în mii de cioburi, nu putem să ascundem gunoiul sub preș, fiind mult mai productivă rana deschisă, sângerândă sau chiar victimele necesare luării aminte, ținerii minte!

Ceea ce s-a încercat în Camera Deputaților ține mai mult de o golăneală comunisto-securistă, de o pândire a punctului slab, de o săritură la beregata celui care lipsește, a celui care nu este prezent, pentru a-l pune la pământ, sub cizma uzurpatorilor. Iată cum un spațiu legitim, Parlamentul României, este transformat de opoziție într-un abator, ce nu mai are nici o logică, nu mai respectă nici un articol din regulamentul de funcționare, încercând să fure pur și simplu funcțiile ce nu i se cuvin, mimând un ”vot paralel”, doar pentru a mima câștigarea unui meci, la care nu a participat în fond,

Acest tip de atitudine politică l-a excitat pe Klaus Werner Iohannis într-atât încât acesta a recunoscut că nu s-a băgat, dar a participat la această mizeriei, care i s-a părut interesantă, iar opoziția ar trebui să o mai repete, poate le va ieși!

Ceea ce se întâmplă astăzi în România centenarului reîntregirii neamului ține mai mult de spiritul galeriei și nicidecum de decența tribunei oficiale. Este mult mai importantă și mai căutată înjurătura și șmecheria decât gestul profund și responsabil al celui care este în stare să-și asume destinul acestui popor rămas la răscruce de drumuri și de interese.

Dacă Liviu Dragnea a scăpat hățurile unui partid, ce începe ușor să se descompună prin risipire, privim înspre cei care ar putea să formeze o nouă majoritate politică și constatăm că golăneala, minciuna, falsitatea sunt materiale din care aceasta a fost construită. Nu ne rămâne decât să ne întrebăm: Cum este mai bine pentru țară până la votul decisiv de peste doi ani, la votul lămuritor? Să conservăm unitatea PSD-ALDE sau să ne aventurăm în abisul alternativei la guvernare, gest ce ar echivala cu țara dată pe mâna nebunilor?

ADI CRISTI

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.