Preşedintele Iohannis a sesizat CCR în legătură cu Legea privind declasificarea unor documente

Preşedintele Klaus Iohannis a sesizat, vineri, Curtea Constituţională în legătură cu Legea privind declasificarea unor documente, motivând că, “prin modul în care a fost adoptată, precum şi prin conţinutul normativ”, contravine unor norme şi principii constituţionale.

Şeful statului solicită CCR să constate că legea, care i-a fost transmisă pentru promulgare pe 21 noiembrie, este neconstituţională în ansamblu.

“Prin modul în care a fost adoptată, precum şi prin conţinutul normativ, legea criticată contravine unor norme şi principii constituţionale”, notează Klaus Iohannis în sesizarea transmisă CCR.

Şeful statului invocă motive de neconstituţionalitate extrinsecă, precizând că se încalcă articolul 61 alineatul (2) şi articolul 75 alineatele (1), (4) şi (5), prin raportare la articolul 118 alineatul (2) din Constituţie.

“Potrivit art. 75 alin. (1) din Constituţie, se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative prevăzute de art. 118 alin. (2), iar potrivit acestui articol: ‘Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare se stabilesc prin lege organică'”, arată preşedintele.

El adaugă că, potrivit articolului 6 din legea criticată, introdus la Camera decizională, “lucrătorii din Serviciul Român de Informaţii, precum şi cei din toate instituţiile emitente, care pun la dispoziţia conducerii instituţiilor din care fac parte, la solicitarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii documente şi declaraţii care au ca temei Hotărârea nr. 17/2005 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nu răspund penal, disciplinar, administrativ sau financiar pentru acţiunile întreprinse în acest sens”.

“Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 14/1992, personalul Serviciului Român de Informaţii se compune din cadre militare permanente şi salariaţi civili, care îndeplinesc atribuţii operative şi administrative. De asemenea, în conformitate cu alin. (3) din acelaşi text normativ, cadrele militare ale Serviciului Român de Informaţii au toate drepturile şi obligaţiile prevăzute, pentru militarii armatei române, de reglementările legale, statutele şi regulamentele militare”, precizează Iohannis.

El mai menţionează că Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare prevede la art. 33 că: “Pentru abateri de la disciplina militară, neîndeplinirea îndatoririlor, încălcarea normelor de conduită militară, a regulilor de convieţuire socială, ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor li se pot aplica următoarele sancţiuni disciplinare: avertisment; mustrare scrisă; retrogradare în funcţie; amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 1-2 ani”.

“În acest sens, potrivit art. 8 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ, păstrarea ‘cu stricteţe a secretului militar, de stat şi de serviciu, precum şi caracterul confidenţial al unor activităţi şi documente’ reprezintă o îndatorire principală a cadrelor militare”, se arată în sesizare.

Totodată, indică sursa citată, conform articolului 89 alineatul (2) din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare: “Cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naţionale se suspendă din funcţie pe perioada în care, fiind în stare de arest preventiv, sunt urmărite penal, trimise în judecată ori sunt judecate de către instanţele judecătoreşti. Pe perioada suspendării din funcţie, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii nu beneficiază de niciun drept din partea Ministerului Apărării Naţionale”. Astfel, măsurile dispuse în cursul procesului penal reprezintă motive de suspendare a raportului de serviciu.

“Faţă de cele de mai sus, dispoziţiile art. 6 din legea criticată, care introduc exonerări ale diferitelor forme de răspundere juridică, reprezintă o modificare a răspunderii cadrelor militare şi implicit a statutului acestora, cu consecinţe specifice pe planul raporturilor de serviciu (motivele pentru care acesta este suspendat, dar şi al motivelor pentru care cadrele militare pot fi trecute, din oficiu, în rezervă sau direct în retragere, potrivit art. 89 alin. (8) din Legea nr. 80/1995)”, explică şeful statului.

Potrivit sesizării, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că “statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispoziţiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie” (Decizia nr. 172/2016).

În aceeaşi decizie, arată Iohannis, Curtea a reţinut că, spre exemplu, regulile esenţiale privind ocuparea posturilor de conducere ţin de statutul poliţistului, mai exact de exercitarea raportului de serviciu care se realizează de la naşterea până la încetarea acestuia.

“În lumina acestor considerente, răspunderea cadrelor militare este un aspect ce ţine de statutul acestora, în conformitate cu art. 118 alin. (2) din Constituţie. Astfel, potrivit competenţei constituţionale stabilite de art. 75 alin. (1), prin raportare la dispoziţiile art. 75 alin. (4) şi (5), art. 6 din legea criticată introdus la Camera decizională, Camera Deputaţilor, reprezintă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine primei Camere, respectiv Senatului”, atrage atenţia şeful statului.

În sesizarea se face referire şi la încălcarea articolului 73 alineatul (3) litera k) coroborat cu articolul 52 alineatul (1) şi (2) şi articolul 118 alineatul (2) din Constituţie, prin raportare la articolul 76 alineatul (1) din Constituţie.

Iohannis precizează că, potrivit dispoziţiilor din articolul menţionat, contenciosul administrativ este un domeniu reglementat prin lege organică, iar conform articolului 118 alineatul (2) din Legea fundamentală statutul cadrelor militare se stabileşte tot prin lege organică.

Preşedintele mai arată că, potrivit articolului 4 din legea criticată: “Persoanele care se consideră vătămate într-un drept ori într-un interes legitim de efectele produse de documentele prevăzute la art. 1 au posibilitatea, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să se adreseze instanţelor competente pentru constatarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi repararea prejudiciului suferit”.

“Aşadar, în acest caz vătămarea într-un drept ori într-un interes legitim este prezumată de legiuitor ca provenind din efectele produse ‘de documentele prevăzute la art. 1’. Or, aceste documente nu pot avea altă natură juridică decât aceea a unor acte administrative. În acest sens, prin Decizia nr. 583/2018, în par.133, Curtea Constituţională a statuat că: ‘actele administrative extrajudiciare încheiate de către sau între autorităţile publice care privesc desfăşurarea procedurilor judiciare (protocoale de colaborare/cooperare) nu pot fi asimilate cu procedura judiciară în sine, drept care au şi o expresie normativă distinctă. Ele îşi menţin natura lor juridică de act administrativ, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, fără a se identifica în vreun fel cu procedura judiciară civilă sau penală, aceasta desfăşurându-se potrivit şi în limitele codurilor de procedură civilă/penală'”, se mai arată în sesizare.

În ceea ce priveşte dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, Iohannis precizează că articolul 52 la alineatul (1) şi (2) din Constituţie prevede: “(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică”.

“În consecinţă, stabilind dreptul la repararea prejudiciului suferit ca urmare a efectelor produse de ‘documentele prevăzute la art. 1’ din legea criticată, (direct, fără ca o instanţă de contencios administrativ să se pronunţe asupra legalităţii acestor acte) Legea privind declasificarea unor documente apare ca instituind o normă derogatorie de la ansamblul regulilor ce guvernează contenciosul administrativ, reguli instituite prin Legea nr. 554/2004, ceea ce ar fi impus adoptarea sa cu respectarea art. 76 alin. (1) din Constituţie”, notează preşedintele în sesizare.

În jurisprudenţa sa, arată şeful statului, Curtea Constituţională a arătat că “art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie prevede că regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică. În acest sens, Legea nr. 53/2003 – Codul muncii prevede chiar un capitol distinct ce reglementează răspunderea disciplinară.

De aceea, spune Iohannis, şi articolul 73 alineatul (3) litera j) din Constituţie prevede că statutul funcţionarului public trebuie reglementat tot prin lege organică, având în vedere că elementele care diferenţiază statutul acestuia reprezintă chiar derogări de la reglementarea generală în materie (Decizia nr. 392/2014).

Sesizarea se referă şi la încălcarea articolului 61 alineatul (2) şi a articolului 75 alineatul (1) din Constituţie.

Iohannis este de părere că în momentul în care legea a fost adoptată a fost încălcată competenţa Senatului, care nu a dezbătut textul şi soluţiile adoptate de Camera Deputaţilor.

“Legea privind declasificarea unor documente a fost adoptată cu nesocotirea prevederilor art. 61 şi ale art. 75 din Constituţie, fiind încălcată competenţa primei Camere sesizate, Senatul, care nu a dezbătut textul şi soluţiile adoptate de Camera Deputaţilor, cu referire la modificările adoptate după votul din plenul acesteia, amendamente nediscutate în prima Cameră sesizată. În forma adoptată, legea dedusă controlului de constituţionalitate nesocoteşte şi principiile constituţionale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de o singură Cameră, legea fiind, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament”, se menţionează în sesizare.

Şeful statului mai arată că, prin amendamentele admise, Senatul a extins termenul în care persoanele se pot adresa unei instanţe pentru “constatarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi repararea prejudiciului suferit” de la 6 luni la 3 ani, aspect neavut în vedere de iniţiatori şi, de asemenea, prin alte două amendamente adoptate de Senat se introduce calea extraordinară de atac a revizuirii pentru hotărârile definitive în care au fost administrate probe prin mijloace tehnice speciale în perioada de existenţă a documentelor prevăzute de articolul 1 şi până la intrarea în vigoare a legii.

Astfel, precizează Iohannis, amendamentele introduse în Senat se îndepărtează în mod substanţial de voinţa iniţiatorului şi reprezintă modificări majore ale conţinutului formei iniţiale a propunerii legislative. Mai mult, forma adoptată de Senat conţine un număr de cinci articole, în timp ce forma iniţiatorului conţine un număr de doar patru articole supuse dezbaterii Parlamentului.

Preşedintele Klaus Iohannis invocă şi motive de neconstituţionalitate intrinsecă, arătând că articolul 1 din legea dedusă controlului de constituţionalitate încalcă articolul 1 alineatul (4), articolul 1 alineatul (5), articolul 61 alineatul (1), articolul 73 alineatul (4), articolul 119, precum şi articolul 147 alineatul (4) din Constituţie.

Şeful statului arată că la articolul 1 alineatul (1) din legea criticată se prevede că “prin derogare de la prevederile art. 24 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, se declasifică Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 17/2005 privind combaterea corupţiei, fraudei şi spălării banilor, precum şi toate documentele care conţin informaţii clasificate având ca temei sau sunt încheiate în conformitate ori în baza Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 17/2005 privind combaterea corupţiei, fraudei şi spălării banilor”.

“În primul rând, un astfel de obiect de reglementare contravine jurisprudenţei Curţii Constituţionale care a arătat că ‘legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală. Or, în măsura în care domeniul de incidenţă al reglementării este determinat concret, dată fiind raţiunea intuitu personae a reglementării, aceasta are caracter individual, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc’ (Decizia nr. 600/2005, Decizia nr. 970/2007, Decizia nr. 494/2013). În situaţia de faţă, legea este concepută pentru a fi aplicată unor cazuri prestabilite fără echivoc – Hotărârea CSAT nr. 17/2005, precum şi toate actele care conţin informaţii clasificate şi care au avut ca temei Hotărârea CSAT nr. 17/2005, deci un număr finit de documente care au avut drept temei Hotărârea CSAT 17/2015”, se precizează în sesizare.

În acest fel, este de părere Iohannis, Parlamentul legiferează o operaţiune administrativă, care, conform Legii fundamentale, nu este în competenţa sa.

În plus, arată preşedintele, Hotărârea CSAT a cărei declasificare se prevede la articolul 1 din legea criticată nu poartă marcajul vreunei clase sau nivel de secretizare, potrivit Legii 182/2002, şi, în consecinţă, nu pare a fi susceptibilă de declasificare.

“În al doilea rând, textul de lege criticat contravine principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi principiului legalităţii, prevăzute la art. 1 alin. (4) şi alin. (5) din Constituţie, întrucât se încalcă competenţele puterii executive referitoare la declasificarea informaţiilor clasificate, această operaţiune putând fi efectuată, după caz, prin hotărâre a Guvernului şi/sau de către persoanele sau autorităţile publice competente să aprobe clasificarea şi nivelul de secretizare a informaţiilor”, potrivit sesizării.

Conform acesteia, având în vedere că articolul 1 din legea criticată vizează declasificarea unei hotărâri a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi ţinând cont de rolul constituţional al acestei autorităţi publice, era necesar punctul său de vedere.

“Fiind vorba despre o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării considerăm că Parlamentul ar fi trebuit să solicite emitentului un punct de vedere cu privire la legea dedusă controlului de constituţionalitate şi din perspectiva respectării principiului cooperării loiale între autorităţile publice, aşa cum a fost acesta conturat în jurisprudenţa constituţională”, mai explică preşedintele.

“În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteţi sesizarea de neconstituţionalitate şi să constataţi că Legea privind declasificarea unor documente este neconstituţională în ansamblu”, conchide şeful statului.

Pe 14 noiembrie, Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat proiectul de lege privind declasificarea unor documente, cu 174 de voturi “pentru”, 92 “împotrivă” şi patru abţineri. AGERPRES

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.