URMEAZĂ TREZIREA

Marele pericol care ne paste, ca popor dezmembrat și risipit, ține mai mult de neșansa  care ne urmăreşte asemenea unui blestem, unei pacoste risipitoare de unitate, de energii, de șansa de a fi împreună, de a lupta împreună.

Avem fără doar și poate o puternică slăbiciune față de cel de lângă noi, dar nu în sensul dragostei fără scuză, ci pur și simplu pentru că doar împreună am fi reușit să ne separăm de gloată, să construim acel tip de personalitate care ne individualizează, care ne deosebește, fără însă a ne îndepărta unul de celălalt. Existăm cum poate coexista Luna și Pământul, fiecare având un cuvânt de spus în contul celuilalt.

Președintele nostru, votat și ales cu o majoritate surprinzător de mare, nu a reușit să fie președintele tuturor românilor, el mulțumindu-se a fi doar partea de suprafaţă a ”întregului aliotman”, nervul care ne pune pe picioare și care ne imprimă acea mișcare surprinzătoare, eliberatoarea trupului etern al țării. Ajungem să fim în aer, cu mult deasupra pământului, spațiul în care ne înălțăm și ne facem răspunzători de capacitatea cuceritorului, a celui care știe să se raporteze la acel punct mișcător, atât de provocator pentru cei care știu că distanțele crează efecte contradictorii în a estima măreția faptului față de care ne raportăm. Cu cât vom fi mai aproape de dezvăluire, cu atât vom avea de identificat mai ambiguu dimensiunea reală a evidenței. Suntem imaginea iluziilor create, confundate de regulă cu neșansa de a încerca să privim în ochi realitatea. Tot ce mișcă în preajmă, tot ceea ce ne conține, cu sau fără voia noastră, ne fac părtași la toată ipocrizia care ne surprinde și care ne pune la zid, în timp ce voia noastră cea de toate zilele, ne ridică în slăvi, desemnându-ne a fi fiii rătăcitori ai timpului prezent, magnificii netemători ai culiselor mărturisirilor.

Astăzi susținem și credem că ne confruntăm cu moda mărturisirilor, chiar dacă acestea pot fi confundate cu moda retro, vintegi, lăsând generația bunicilor să ne miște amintirile pe retina timpul prezent, astfel încât, nimeni din apropierea noastră să nu se mai încreadă în clipa mărturisirilor, din categoria delațiunilor, atent picurate pe constatarea: punct ochit,  punct lovit.

Acest necesar, obținut astfel chirurgical, capătă forma și consistența bibelourilor descoperite în podul cu regret și păreri de rău, față de care nici o trezire nu este prea puțin, cum nici prea mult nu poate fi orice efort care ne pune față în față cu vinovăția noastră de a fi actuali cu fapta, pe care nu am reușit să o influențăm, să o facem să ne reprezinte după chipul și asemănarea voinței noastre de a fi de partea pedepsei, întru bună înțelegere și salvare pe ultima sută de metri. Românii au excelat în această metodă de închidere a ușilor din spatele culiselor, acolo unde de regulă cancelariile s-au obișnuit să scrie istoria în limba poporului care a fost sau va fi chemat să dea socoteală.

La ultimul CSAT, convocat de președintele Klaus Werner Iohannis, s-a ajuns la suspendare acestuia pe motiv declarat de neînțelegeri privind bugetele componentei militare, nu înainte de a se trece în revistă fotografia la zi a ceea ce se întâmplă în România, dincolo de criza politică prin care actuala guvernare este nevoită să treacă, pe când președintele Klaus Werner Iohannis nu a ezitat și nici nu are de gând să ezite să slăbească lesa din ce în ce mai scurtă de care este ținut și forțat la figuri impuse, Viorica Vasilica Dăncilă.

Opoziția parlamentară încearcă să prelungească efortul prezidențial, printr-o scremere continuă, urmărindu-se să se pună de o nouă moțiune de cenzură din care, pentru prima oară în ultimii doi ani, reușim să ne facem o imagine cât se poate de clară a realității globale în care trăim sau ne facem că trăim și noi o frumoasă poveste de dragoste:

”La doar 1000 de km distanță de această sală, în care vom decide, poate, chiar soarta României, se fac pregătiri de război. Rusia își exersează, din nou, forța militară, cel puțin pentru a intimida Ucraina și NATO și încearcă să destabilizeze, cu mijloace războiului hibrid, vecinătatea și democrațiile vestice. Franța este cuprinsă de revolte sociale, Germania traversează o criză de succesiune politică, un val de populism iliberal și autocratic, care contestă valorile fondatoare ale Uniunii Europene, se întinde în toată Europa, de la Budapesta până la Roma. Marea Britanie va trece printr-unul dintre cele mai complicate timpuri ale istoriei recente, ieșirea din Uniunea Europeană. Iar în această furtună, în acest moment internațional critic, România, condusă de Viorica Dăncilă, se transformă într-un stat aproape eșuat din care cetățenii ei fug unde văd cu ochii”.

După acest blitz urmează sau ar trebui să urmeze, trezirea.

ADI CRISTI