ÎN GARDĂ, GATA DE ATAC

Am ajuns cu tot cu bine și rău în 2019. Am ajuns atâți câți ar fi trebuit să ajungem. Nici unul mai mult, nici unul mai puțin. Aceasta este rânduiala fără de care nimeni din trecut, nimeni din viitor nu poate avea trebuință la a se fi numit veșnicia memorie, atât cât poate ea să fie ținută minte, sau îndrăzneala speranței pasului ce va urma. Suntem trecuți în Noul An toți cei care au ajuns să rămână pe malul apelor Styx-ului, vrednici sau nevrednici, așa cum și în dincolo au fost duși și oameni buni, dar și oameni răi. Și oameni neîncepuți, dar și putreziciuni în viață. Nimeni nu știe care este formula ce dă un astfel de rezultat, al celor care mor în fiecare zi. Și în ultima zi a anului, dar și în prima zi al Noului An, se moare. Nu există zi fără moarte, așa cum nu există zi fără naștere. Statistic, per global, devenim din ce în ce mai mulți, burdușind Planeta cu viață. Din ce în ce mai mulți, din ce în ce mai flămânzi, din ce în ce mai buimaci, din ce în ce mai agresivi, din ce în ce mai de nestăpânit. Mai răi, mai hulpavi, mai greu de numărat, mai greu de stăpânit. Mai imposibil de spus fiecăruia pe nume, drept pentru care, din nou ne paște pericolul gloatei, a maselor, a mulțimii depersonalizate. A turmei. Tindem să fim din nou turma rătăcită, în căutarea păstorului.
Există, totuși, un echilibru salvator. O mutare pe care o facem, ori de câte ori simțim prăbușirea cum ne alunecă pe sub tălpi. Atunci, ”pe ultima sută de metri” reușim să facem minuni sau ceea ce poate intra în această categorie a uimitorului pas peste, a ieșirii din cercul de foc, fără a ne răni, fără a ne pierde, spulberați sau nimiciți într-o mișcare fatală.
Suntem un popor ales, chiar și numai prin vechimea pe care o reclamăm atunci când cineva ne întreabă ”Cine sunteți, de unde veniți, încotro mergeți?” Răspunsul este în măsură să ne scrie certificatul de naștere, agenda de lucru și voința noastră de a lăsa moștenire, întru continuitate și nicidecum întru risipire.
Suntem primii care au luat viață din flacăra veșniciei, pe care am aprins-o mai târziu în chemarea creștină: ”Veniți de luați lumină!” De venit nu am venit decât din tata în fiu, din părinţi în copii, astfel încât, suntem cu toții pregătiți (și cei plecați, dar și cei prezenți) să fim în picioare la marea numărătoare a continuității. Aceasta este de fapt și moștenirea noastră care se înmulțește o data cu vârsta acestui popor multimilenar.
Stabilitatea munților noștri devine o replica materială a stabilității sentimentului patriotic a celor car au ajuns astăzi să se nască și să slujească în limba română.
Avem ceea ce multe alte popoare nu au. Avem toate dealurile țării clădite pe cimitirele în care ne odihnesc neamurile noastre, ale fiecăruia dintre noi, care nu va ezita niciodată să uite
ce este un român. Din ce se compune un român. Cum funcționează un român.
De cele mai multe ori aparențele înșeală. Te duc în eroare. O dușmănie între rude se poate transforma într-o unitate de monolit, de stâncă, atunci când amenințările din exteriorul disputei afectează și pe unii și pe alții (dintre participanții la această confruntare fratricidă). Istoria depune mărturie cu astfel de exemple, dintre cele mai elocvente, dacă ar trebui să venim în sprijinul acestei simple demonstrații. Țineți minte doar deviza: ”Pe aici nu se trece!” – și veți fi siguri că, în anumite situații, curajul se traduce în limba română prin jertfă supremă, sărindu-se etapa negocierilor. Se moare din dragostea de țară, dacă acesta este prețul! Punct și de la capăt.
Anul acesta, în care am intrat deja de trei zile, este prognozat să fie un an cu mult mai multe capcane și piedici decât a fost sadicul întru dușmănie an 2018. Avem nevoie, pe lângă încredere, de o cât mai bună trăire în slujba valorilor morale ale creștinătății, singurele certitudini pe baza cărora ne putem reclădi speranța în noi înșine. Va trebui să acceptăm această provocare, de a începe de la noi înspre aproapele nostru, de la aproapele nostru la cei din preajma lor, reușind în cele din urmă să ne cuprindem pe toți, să fim toți în unu și unul în toți, astfel încât, să reușim ceea ce am mai fost în astfel de clipe de restriște, un popor adunat împreună, un popor unit, de neînvins. Acesta este poporul român din istorie, în prezent și, fără nici o emoție, în viitor.
Începe anul 2019 cu toate relele și cu toate speranţele sale, păstrându-ne detașarea și credința că vom reuși din nou să trecem prin focul Apocalipsei, aducându-ne poporul limbii române în zona de liniște și pace, de iarbă și de lan cu flori de maci. Suntem pregătiți, deci suntem în gardă, gata de asalt!
ADI CRISTI