Tot așteptând dezmorțirea din haosul dușmăniei, numai ce suntem nevoiți să ne împotrivim marelui îngheț. Se aruncă iarna peste noi cu o agresivitate mai mare decât aceea a jandarmilor atacați, neavând nici tata și nici mama, în căderile masive de zăpadă, în viscolele de sfârșit de lume și, nu în ultimul rând, în gerurile care ne transformă în stane de gheață, cu sângele picurând, picurând sub formă de lacrimi stoarse din batista încă nezvântată…
Începem să ne luăm în serios iarna, cum ne mai luăm în serios destinul, care ne joacă feste, care ne pune la colț, care ne lovește cu vergeaua, 25 de lovituri la tălpile goale, poate, poate, ne vom hotărî să mărturisim cine a umblat la borcanul cu plăceri nemărturisite.
De fiecare data iarna a fost pentru noi nuca tare a existenței noastre. Sperietoarea cu ajutorul căreia puterea de azi și de ieri, dar și aceasta postdecembristă, au știut că-i poate fi aliat, atâta timp cât este mai fioroasă, cât poate să intimideze mai tare.
Ravagiile frigului, multiplicate de foamea și dezumanizarea individului, au fost cauzele care au făcut ca mămăliga românească să explodeze, să arunce în aer un popor ajuns la limita răbdării. Dacă, de regulă, pentru a exista o astfel de explozie este nevoie de o sursă de foc, iată că și o sursă de frig este în stare să arunce în aer aproape jumătate de secol de comunism.
Revenind la iarna de astăzi, la violența constantă din ultimii ani a înzăpezitelor ierni, a viscolelor fără milă, precum și a gerurilor din categoria celor care ”crapă piatra”, nu putem să nu citim în clar schimbările majore de comportament, nu numai față de ideologiile politice, nu numai a comportamentului liderilor politici, cât mai ales a celor care se află la celălalt capăt al demersului, acolo unde se află poporul consumator.
Am pătruns deja într-un an electoral, cu două categorii de alegeri distincte, ca interese și ca înțelegere, mai ales ca așteptări din ce în ce mai fierbinți.
Pe 26 mai 2019 România îi va alege pe cei 35 de europarlamentari, care vor reprezenta interesele României (aceasta este primul lucru care se uită imediat după alegeri) în Parlamentul European, având ca obiectiv major votul dat pentru interesele României, ce nu pot fi negociate în defavoarea țării, așa cum s-a întâmplat în mandatul aflat în curs. Interesele unei țării nu țin de fandările și aplecările de curtoazie, instruite de gesturile politicoase, cât mai ales ele trebuie să fie prin simplitate, eleganță, dar mai ales prin fermitate, suportul pe care să fie servite, în exclusivitate, interesele României, în primul rând.
Este timpul să oferim României, dar și Europei, personalități de primă mărie în domeniile lor, puternice prin capacitatea acestora de a acționa în numele țării, astfel încât, să nu mai fim confundați cu pajii sau cu șoferii din parcarea Parlamentului European. Este timpul ca România să fie respectată la adevărata ei valoare, în primul rând, prin valoarea grupului parlamentar, indiferent de coloratura politică a acestor.
Sondajele de opinie încearcă o primă colorare a hărții distribuției voturilor, astfel încât să avem la linia de start: PSD33% PNL23%, USR 12% ALDE10% PLUS 7%, PRO ROM5% UDMR 5%. Tot ”Avangarde” estimează că participarea la vot va fi de 45%, în timp ce 55% din electorat va refuza să meargă la vot.
Despre alegerile prezidențiale din iarna acestui an sunt formule încă de tatonări, în ceea ce privește fărâmiţarea șanselor dreptei, dar și ale stângii, de a-și maximiza șansele prin promovarea unor coaliții redutabile sau surprinzătoare. Deocamdată, conform sondajului Avangarde, se aliniază la linia de start: Klaus Iohannis 32%, Liviu Dragnea 21%, Călin Popescu Tăriceanu 20%, Dacian Cioloș 15%. Cu aceste cifre se începe conturarea arhitecturii campaniilor electorale pentru prezidențialele din 2019, a alianţelor ce pot să prindă pe picior greșit adversarii politici, chiar dacă aparenta lor lipsă de performanță îi poate aduce pe locul câștigătorului, așa cum s-a întâmplat în 2014, cu Klaus Werner Iohannis.
Să încercăm să citim episodul profund de iarnă ca un antrenament pentru întărirea forței fizice a românilor, prinși prin toate colțurile și cotloanele de ravagiile unei ierni care se ia în serios, care năvălește peste noi cu toată forța, fără a ne întreba dacă mai rezistăm, dacă ne este bine…
Așa cum nici viața nu ne pune astfel de întrebări de curtoazie, tot așa și disputele politice nu țin cont de ceea ce vrem noi. Poate de aceea, este timpul să batem cu bocancul în nămeți și să ne facem cunoscută prezența la urna de vot. Este timpul să votăm pentru ca, mai târziu, după numărarea voturilor, să nu avem impresia că alții au votat pentru noi și anul acesta!
ADI CRISTI