Mucozita,un efect secundar al tratamentului pentru cancer

Mucozita este definită de distrugerea celulelor epiteliale la nivelul tractului gastrointestinal, fiind un efect secundar al tratamentului pentru cancer. Deși mucozita poate să apară oriunde în tractul gastrointestinal, cavitatea bucală este cel mai comun loc.

Această problemă nu doar că afectează calitatea vieții pacienților și produce disconfort, dar poate să ducă și la întârzieri sau la reducerea dozelor de tratament.

Cauze pentru mucozita orală

Chimioterapia cu doze mari și terapia cu radiații localizate la nivelul regiunii capului și gâtului sunt principalii factori de risc pentru dezvoltarea mucozitei orale. Aceste tratamente vizează celulele canceroase care au diviziune rapidă, dar și unele celule sănătoase care se divid destul de repede, ca cele de la nivelul mucoasei bucale, ce sunt confundate cu celule tumorale. Apar o serie de efecte biologice care afectează astfel mucoasa orală. Toate aceste efecte îngreunează capacitatea de a mânca, de a bea, de a vorbi și de a deschide gura. În cazuri severe, apar ulcerații extrem de dureroase. Mucozita nu este un proces infecțios și, prin urmare, nu poate fi prevenită cu antibiotice sau medicamente antivirale și nu poate fi transmisă altei persoane.

Cum apare mucozita orală?

Radioterapia, chimioterapia sau alte tratamente anticancerigene induc leziuni celulare care duc la moartea celulelor epiteliale bazale. Apare inflamația, iar  factorul de necroză tumorală-alfa (TNF-α) produce leziuni ale celulelor mucoase și, de asemenea, activează căile care amplifică aceste leziuni, ducând la inflamații mai severe și ulcerații, fiind etapa de prag a manifestării mucozitei. Această etapă este urmată ulterior de faza de vindecare, caracterizată de regenerarea epiteliului. Leziunile se vindecă de obicei în aproximativ 2-4 săptămâni după ultima doză de chimioterapie sau de radioterapie.

În cazul chimioterapiei, mucozita se dezvoltă de obicei după aproximativ 7-10 zile de la începerea administrării medicamentului și poate dura doar o săptămână sau două. În caz de radioterapie, la cancer de piele sau nu, mucozita se dezvoltă de obicei după primele 2-3 săptămâni de radioterapie și pot persista pe tot parcursul terapiei.

Factori de risc

Severitatea mucozitei depinde de vârsta pacientului, sexul  starea generală de sănătate, starea țesutului epitelial general, tipul și dozele de tratament administrate. În general, cu cât este mai intens tratamentul, cu atât riscul de mucozită este mai mare. Medicamente chimioterapice ca cisplatina, doxorubicina, 5-fluorouracil, metotrexat, melfalan și ciclofosfamida prezintă riscuri mai ridicate. Alți factori de risc includ igiena dentară deficitară, fumatul, deshidratarea, anumite boli renale sau infecțiile.

Cum se manifestă mucozita orală?

Mucozita poate fi dureroasă și cauzează un disconfort major. Cazurile severe afectează capacitatea de a mânca, de a bea, de a lua medicamentele prescrise etc. În primă etapă, pot să apară zone ușor roșiatice, care progresează și pot forma ulcerații dureroase, ce apar ca niște plăci rotunde albe sau gălbui, în general în interiorul obrajilor, zona buzelor și în lateralul limbii.

Semnele de mucozită includ:

• leziuni roșii, cu aspect lucios, umflate, în cavitatea bucală;
• leziuni alb gălbui în gură;
• leziunile pot sângera;
• ulcerații bucale;
• dureri la nivelul gurii;
• dificultăți de a deschide gura;
• uscăciunea gurii și senzație de arsură;
• îngroșarea mucusului la nivelul gurii etc.

Apar dureri orale, eritem, dificultăți de a deschide gura, de a vorbi. Pot să apară și complicații cum ar fi infecții sistemice și incapacitatea de a continua tratamentul anticancerigen.

Principalele riscuri date de mucozita orală:

• dureri severe;
• afectarea capacității de a deschide gura, de a vorbi, de a mânca și de a consuma lichide;
• afectarea capacității de a continua tratamentul anticancerigen;
• creșterea utilizării antibioticelor și a narcoticelor;
• afectarea calității vieții.

Cum se diagnostichează mucozita?

Mucozita orală se diagnostichează pe baza examenului fizic.

Mucozita poate fi evaluată conform Organizației Mondiale a Sănătății pe baza unor criterii:

• Grad 0 = nu este prezentă mucozita orală
• Grad 1 = eritem și durere
• Grad 2 = sunt prezente ulcerații, persoana este capabilă să mănânce substanțe solide
• Grad 3 =  sunt prezente ulcerații, pacientul necesită o alimentație lichidă
• Grad 4 =  sunt prezente ulcerații, alimentația nu este posibilă pentru pacient

Cum se poate trata mucozita orală?

Îngrijirea cavității bucale și protecție

Îngrijirea cavității bucale pentru a reduce riscul de mucozită orală și severitatea problemei:

• clătește bine gura înainte de masă, după masă și înainte de culcare cu o soluție salină de 1 lingură sare de mare la 1 litru apă sau 1 lingură sare + 1 lingură bicarbonat de sodiu la 1 litru apă;
• folosește o perie de dinți cu peri moi;
• folosește o pastă de dinți non-abrazivă și evită pastele pentru albire;
• menține buzele umede cu produse hidratante;
• evită produsele sau alimentele care irită gura și gingiile;
• evită apa de gură cu alcool;
• limitează folosirea aței dentare;
• consumă cât mai multe lichide;
• evită alimentele fierbinți, picante, acre, acidulate, alimentele dure (pâine prăjită, biscuiți duri etc.);
• evită fumatul și alcoolul.

Reducerea durerii

Durerea este o problemă semnificativă legată de mucozită. În cazurile ușoare se pot aplica cuburi de gheață care amorțesc zona, dar majoritatea cazurilor necesită mai multă intervenție pentru ameliorarea durerii și a disconfortului. Tratamentele pot include analgezice, ape de gură ce curăță și au rol ușor calmant, pe bază de clorhexidină, spray-uri sau geluri ce mențin gura umedă. Se mai pot folosi produse pe bază de benzocaină, lidocaină, dar și medicamente antiinflamatoare și opioide în cazuri severe.

Produse ce mențin bariera de protecție

Nu doar prevenirea și controlul durerii sunt importante, ci și formarea unei bariere de protecție. Astfel de agenți pot reduce în același timp și durerea, dar asigură și o suprafață de barieră la nivelul gurii și gâtului, reducând expunerea terminațiilor nervoase la anumiți agenți. Astfel de produse se folosesc în general cu o oră înainte de mese.

Gelclair este un astfel de agent protector pentru reducerea mucozitei, ce acoperă mucoasa bucală și formează o barieră de protecție pentru terminațiile nervoase expuse. Astfel, poate reduce durerea și poate îmbunătăți capacitatea de a mânca și de a vorbi. Are forma unui gel vâscos și concentrat, ce acționează ca un agent bioaderent și antimicrobian la nivel oral, protejează mucoasa și reduce durerea. Conține în specialpolivinilpirolidonă și hialuronat de sodiu – compuși ce mențin hidratarea țesutului, reduc durerea, protejează și lubrifiază țesuturile.

Conținutul pliculețelor de Gelclair se diluează în apă și se folosește la fel ca o apă de gură, clatindu-se cavitatea bucală de 3 ori pe zi sau de fiecare dată când e nevoie.