24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
De când legislativul a permis ca trei cetățeni să fie suficienți pentru a fonda un partid, cunoscând apetitul românilor de a se pricepe la toate, inclusive la politică, ar fi trebuit ca eșichierul politic al țării să fie invadat de tot felul de partide și partidulețe, care să aibă în programul lor politic, invariabil, salvarea Românicei noastre, țara de dor și de aoăleu!
Vorbeam despre partidele semnificative ale României, atât cât pot fi ele semnificative, în sensul că reușesc să adune în jur de 60% din votul electoratului, despre PSD și PNL. Restul de 40% stau la dispoziția celorlalte partide mici, care nu reușesc să treacă de 10%.
Astfel ne aflăm în situația de a ține cont de USR (10%), ALDE 10%, UDMR 6%, Pro România 5%, PLUS 3%. Aceste cinci partide adună deci 34% din cele 40% rămase, (acceptând posibilitatea ca PSD să obțină 36% și PNL 24%).
Continuând acest scenariu posibil, dar nu neapărat obligatoriu, rămân de împărțit 6% din voturile rămase, din care se vor scădea 2% î(n varianta în care partidul lui Dacian Cioloș) va reuși să facă pragul de 5% sau, dacă nu, rezerva de împărțit ca fi de 9%.
Cine sunt buturugile mici dâmbovițene din anul 2019? USR rămâne partidul cu o mare adresabilitate înspre cei din #rezist, oamenii dispuși să sancționeze imediat derapajele Puterii. Marele lor defect este eterogenitatea, acest cancer al politicii, care nu permite consolidarea unei strategii coerente, în numele căreia să poată transmite un punct de vedere pe înțelesul celor mulți. Aparent, USR se dorește să fie partidul tinerilor intelectuali, schimbul de mâine, când de fapt, în profunzime, ei nu reușesc să depășească lipsa de experienţă de viață, nereușind să capaciteze imaginea de ansamblu a societății pe care ei ar trebui să o conducă. Membri USR sunt luați de valul protestelor, uitând că de fapt ei ar trebui să protesteze împotriva lor, pentru lipsa unui randament real pus în slujba interesului naţional și nu doar al răfuielilor de galerie. S-ar putea ca acest deficit de comunicare, dar și de substanță, să fie recuperat, dacă nu în următorul mandat, atunci, poate mai sigur, dacă vor rezista în preferințele electoratului, această predare de ștafetă să se întâmple în mandatul 2024-2028.
Până atunci, USR trebuie să fie pregătit să joace în liga partidelor mici, de care se poate servi Puterea sau Opoziția, alături de experimentatul UDMR. Și, totuși, USR nu poate fi un UDMR în limba română, chiar și numai pentru că oamenii lui Dan Barna nu au absolvit încă tehnica de concesii, tehnică ce a făcut din UDMR o prezență activă în mai toate formulele de guvernare din ultimii 30 de ani.
ALDE este segmentul liberal, care nu a acceptat să trădeze ideologia liberală, așa cum a făcut-o PNL, prin trecerea sa în familia Popularilor Europeni. De fapt, electoratul liberal ar trebui să înțeleagă faptul că astăzi, în România, singurii liberali (care se revendică corect de la această ideologie a partidelor de centru-dreapta) sunt cei care activează sub sigla ALDE. Mai mult, în PNL s-a produs o alterare masivă prin infestarea partidului,i construit de Brătieni, cu viruși nocivi și artificiali postdecembrişti produși de PD (un partid legitimat de Internaționala Socialistă în anii 90) și, mai apoi, de PDL, partid pe care Traian Băsescu l-a construit după chipul și asemănarea intereselor sale politice. Altoirea PNL (singurul partid istoric care a mai rezista pe scena postdecembristă) cu acest avorton a dat țării un monstru politic, cu chipul lui Ludovic Orban, îndulcit de cele două dive, Raluca Turcan și Alina Gorghiu, la care nu putem să nu-l amintim pe Crin Antonescu, adus în linia întâi să mai atenueze lipsa de performanță în discursul politic a celor care sunt puși în situația de a reprezenta PNL într-o nouă etapă a bătăliilor electorale.
ALDE are această șansă de a fi performant alături de PSD, în coaliția politică care a scuturat Europa din rădăcini, dar și România din articulațiile instituţiilor statului de drept, anchilozate.
Indiferent de ce spun unii sau alții ar trebui ca toți să recunoască acest tip de transformare, această repunere a Justiției în dreptul ei firesc de a fi scoasă de sub orice bănuială de lipsă de imparțialitate.
O astfel de recunoaștere, o astfel de atitudine ar fi, în primul rând, în sprijinul igienizării celui mai delicat spațiu, în interiorul căruia se judecă dreptatea cetățeanului în litera și spiritul legii.
Călin Popescu Tăriceanu, liderul ALDE, este el însuși o instituție care are această capacitate de a aduna un număr semnificativ de votanți. Nu cred că singur poate să ajungă președintele României, dar dacă PSD nu-și ține nici de această data promisiunea (așa cum a făcut-o în cazul lui Crin Antonescu versus Victor Ponta) se mai spulberă încă o data un vis, ce nu are cum să ajungă realitate, din cauza trădării.
Mai rămâne să ne întâlnim cu UDMR, Pro România și PLUS, partidul lui Dacian Cioloș, pentru a avea în clar imaginea și potențialul scenei politice la zi. Din acel moment vom putea să ne jucăm, în cunoștință de cauză, cu tot felul de scenarii, care mai de care mai realiste sau mai fanteziste.
ADI CRISTI
