24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Rușinoasă este ridicarea poalelor în văzul lumii! De-a lungul evoluției, o astfel de practică a fost decontată oamenilor lipsiți de educație, de pudoare, a celor pentru care gestul era unul firesc, din categoria celor lipsite de complexe, de granițe impuse de o minimă educație. Oamenii, care au fost învățați de viață să-și asume libertatea Naturii, au reușit să parcurgă secolele în același tipar, conservat în tradiție și obiceiuri ale comunității ”oamenilor liberi”, oameni care vin din robie cu neștiința gestionării timpului liber, timpului destinat doar lor, de regulă folosit de majoritate în folosul civilizării vieții de zi cu zi.
Lipsa de pudicitate, atât în manifestările ample ale comunității, cât mai ales datorată unei educații precare, neconforme cu cerințele timpului, a reușit să mărească periculos prăpastia dintre evoluție și stadiu primar.
Un om educat în conformitate cu gradul de civilizare a timpului present, devine, printr-o simplă constatare, superior celui rămas ”la ușa cortului” îndepărtat din ce în ce mai mult de ceea ce numim evoluție educațională.
Un astfel de personaj nu numai că iese brutal din corpul comun al personajelor timpului, cât mai ales el face o puternică notă discordantă cu majoritatea care dă valoarea reală a comunității.
Țigănismele au devenit deja părți din comportamentul tuturor, de la academician la absolvent de liceu, cu ajutorul cărora se încearcă colorarea discursului, evadarea din banalul cotidian, construirea unui limbaj șocant, pus să scoată din monotonie părțile pe care competitorul ar dori să le sublinieze, întru ținere de minte și luare în considerare.
O astfel de strategie poate fi, pe termen scurt, câștigătoare. Ea reprezintă un altceva decât discursurile liniare ale contracandidaţilor, oameni care nu știu ”să fenteze la stânga pentru a o lua la dreapta”.
Lipsa de rușine, absența din bagajul de manifestări ale preopinentului a unui set de valori spirituale și morale, pentru care să existe și să se respecte un numitor comun, care să fixeze comunicarea la un nivel acceptabil pentru toți actorii scenei politico-sociale, astfel încât să existe acel traseu median care să facă posibilă înțelegerea, indiferent de ce valori vor fi invocate că numiții le reprezintă.
Țiganii sunt strălucitori prin știința lor de a fi naturali, chiar dacă vorba lor porcărie fără jenă, chiar dacă nivelul lor social este de periferie, chiar dacă insecuritatea rămâne o spaimă firească pentru toți cei care se află în preajma lor.
Invocarea acestei etnii minoritare este pusă în operă și pentru a lovi direct în lait motivul: ”țiganul este de vină, țiganul este criminalul, țiganul este hoțul, țiganul este personajul negative al societății, țiganul este pușcăriașul, țiganul este cel care ne face de râs pe drumurile europene, țiganul a ajuns să fie partea fiecăruia dintre noi, care ne face de râs, în varii situații.
Putem concluziona, de această data pentru poporul roman, țiganul este răul din noi, la care, din ce în ce mai ușor, suntem dispuși să renunțăm, să-l sacrificăm, să ne asumăm astfel plata vinovăției noastre, sub forma Călcâiului lui Alchile sau a Acarului Păun.
Avem nevoie de vinovați, de sacrificați, astfel încât, numele și, mai ales, starea noastră diurnă să aibă posibilitatea de a se ridica în picioare neatinse. ”Nici usturoi nu am mâncat, nici gura nu ne miroase” este astăzi ieșirea de serviciu pe care reușim să o folosim din ce în ce mai des, nu doar pentru situații agravante, cât și pentru cele mai simple bănuieli că, vezi Doamne, suntem înconjurați de umbre, bănuieli, fantasme.
Încetul cu încetul problema de fond nu mai este problema țiganiadei, cât mai ales, fiecare dintre noi încearcă să se salveze din prăpastia gesturilor suburbane, a limbajului care lovește bunul simț în față. Devenim ”țigani de serviciu”, chiar dacă nu avem nimic în comun cu această etnie, doar prin manifestări, comportament și, nu în ultimul rând, limbaj, ajungând chiar ca tradiția și zestrea culturală a etnie nomade, să fie jignite în profunzime. Reușim fără voia noastră să multiplicăm țigănismele, într-o periculoasă creștere, ce ar putea să devină sufocantă dacă nu vom pune cât mai grabnic frână, astfel încât, să evităm carambolul care ne așteaptă și care ne va da de-a berbeleacul fără a avea putința redresării.
Nu etnia țigănească ar trebui pedepsită, ci doar țigani ce și-au întins corturile în fiecare din noi.
ADI CRISTI
