A PĂȘI PESTE ÎNCĂ O ZI

Suntem în plin război fratricid. Ne lovim fără menajamente. Din ce în ce mai dur, mai violent, de parcă cel din fața noastră este doar o fantoșă și nicidecum semenul nostru, cu familie, sentimente, colegi, prieteni. Lovim ca bezmeticii. În stânga și-n dreapta, cu sete, ură și dorința de a produce cadavre. Nu ne uităm la câtă durere lăsăm în urma noastră, chiar dacă cei care se zvârcolesc pe jos sunt din imediata apropiere, din proximitatea noastră, cum se mai spune. Continuăm ceea ce am făcut ieri, în sensul de a ține capetele plecate sub greutatea iluziilor. Am pierdut măsura lucrurilor, dar și capacitatea de a discerne între ce ne ete bine și ce ne este rău. Atât nouă, cât și celor pe care binele nostru ar putea să-i afecteze, să le provoace un rău nemeritat. Într-o lume în care toți ”luptăm pentru pace”, pentru liniște, bunăstare și un trai fericit, nu ar trebui să existe ”pagube colaterale”. Nu ar trebui să avem morți întâmplători, pentru ca să ne fie bine, chiar dacă suntem nevoiți să ”călcăm pe cadavre”.
Și astfel, intrăm pe ușa din față a PSD, cel mai mare partid politic din ultimii 30 de ani din spațiul mioritic, nemaifiind nevoie să batem la ușă, să sunăm sau pur și simplu să o deschidem. Întâlnim o ușă larg deschisă, dar nu pentru a fi invitați să intrăm, ci pur și simplu lăsată așa vraiște, scoasă chiar din balamale, abandonată de cei care au fugit, după ce jaful nu a mai putut fi evitat.
Această ușă, prin care s-a intrat în România, ca într-o țară fără stăpâni, nu mai îndeplinește eufemisticul rol decupat din atenționarea: ”Pe aici nu se trece!”, devenind chiar o invitație sine die a acestui gol înrămat de cadrul ușii de parcă ne-am afla în fața unui tablou pe care rama lui delimitează spațiul, doar pentru a-i pune în valoare profunzimea.
Suntem un popor condamnat la profunzime chiar dacă în realitate nu reușim să ne revenim la cele trei dimensiuni, în care am fost programați să trăim.
În ultimii 30 de ani tot am încercat să ne probăm valorile democraţiei ca și cum am încercat hainele noi, pe care nu eram obișnuiți să le îmbrăcăm pentru a ieși din casă. Astfel, am confundat cămașa cu pantalonii, haina cu pălăria, pantalonii cu tricoul, oferindu-ne imagini greu de redat, fie chiar și prin desen. De fiecare dată în locul nostru apăreau ciudățenii, monștri, personaje ale unei fantezii bolnave, lipsită de sens și mai ales de speranța că vom reuși să fim mai mult decât ne visăm.
Revenind la PSD, la frământările lui interne, la sfada dintre Liviu Dragnea și Gabriela Firea, încă purtată într-un limbaj defensiv din partea liderului social-democraților, chiar dacă Primarul General al Capitalei și-a păstrat accentul devastator împotriva lui Liviu Dragnea, liderul PSD care este puternic afectat de neșansa sa de a fi ajuns prim ministrul României.
Cred că deja atacurile interne din măruntaiele PSD devin pe zi ce trece mai puternice decât orice altă schimonosire orbaniană sau iohanniană, contribuind decisiv la șubrezirea hardughiei social democraților.
Din ce în ce mai multe glasuri sesizează cauza acestei iminente prăbușiri a celor care au fost sau au avut soluția salvatoare pentru o țară aflată încă într-un echilibru instabil, în această lume a prefacerilor din alergare.
Astfel, fostul ministru de Interne din Guvernul Adrian Năstase și lider al așa-numitului Grup de la Cluj din PSD, Ioan Rus, lansează un atac dur la adresa lui Liviu Dragnea și anunță noi plecări din PSD.
”Ceea ce fac Liviu Dragnea și PSD este fără precedent în țara noastră. Niciodată în istoria României nu a existat un partid care să promoveze în halul acesta mediocritatea, manipularea, impostura și eșecul profesional, așa cum face PSD de doi ani de zile. Avem de-a face, din păcate, cu o expansiune a mediocrității în funcții de conducere: la partid, la Guvern, la Parlament și în toate instituțiile pe care partidul ajunge să le țină sub talpă. Această expansiune a mediocrității se poartă împotriva românilor, împotriva bunului simț și în detrimentul oricăror valori naționale și europene.
Toate acestea îi motivează pe mulți social-democrați – nume grele, lideri cunoscuți, dar și numeroși oameni de la baza partidului – să plece din PSD și să caute o alternativă politică viabilă. PSD este capturat și controlat de personaje certate cu legea, este cât se poate firesc să te distanțezi de așa ceva. Pro România este o alternativă de stânga pro-europeană, este normal că foștii colegi vor să se alăture proiectului nostru. Vă anunț că vor mai pleca multe nume din PSD, avem destule semne în acest sens. Cu toții au realizat că prăbușirea PSD în sondaje nu mai poate fi oprită și că partidul se îndreaptă cu pași rapizi spre o disoluție totală. Cu Dragnea la conducere, orice reformă internă este imposibilă”, acuză Ioan Rus.”
Mai facem un pas, ce nu poate fi nici mare, nici mic, atât cât să fie suficient pentru a mai păși peste o zi!
ADI CRISTI