CRIZA DE NERVI

Bugetul de Stat pe 2019 nu se deosebește de predecesoarele bugete aprobate de Parlament ”la foc automat”. Mai mult, acest buget de venituri și cheltuieli la nivel naţional nu a făcut excepție de la crearea unui climat de îmbulzeală la sacul cu bani, fără ca cineva să le ofere speranța deșartă a norocosului. Miile de amendamente depuse, în special de opoziția politică, au fost pur și simplu spulberate, dintr-o suflare, astfel încât instituții ale statului de drept au primit exact atâția bani cât s-a încăpățânat să le ofere Guvernul Dăncilă, prin grija cerbi că a ministrului Finanțelor. Victimele dirijate ale acestor reduceri semnificative de bugete au fost cum era și de așteptat serviciilor secrete, dar și ale Ministerului Public. O curiozitate șugubeață, semnată de prestația lui Gâgă, vine să arunce o rază de lumină asupra acestor două componente ale instituțiilor de forță, identificând în acestea coincidența războiului cu statul paralel, stat care a fost redus deja doar la aceste două entități, ce au defectat, lăsându-se pur și simplu descoperite atacurilor de neîncredere, nu doar din spațiul politic, în care este gestionată Puterea, cât mai ales din reacția din ce în ce mai promptă a unei societăți civile profunde. Sunt invocate astfel imensele cheltuieli produse în regimul urmăririlor penale, cheltuieli dovedite de soluțiile de achitări a fi neperformante, inutile, adevărate rebuturi pe bani publici. Aceste reduceri masive de buget, la nivelul Ministerului Public, pot fi motiva gradul masiv de neîncredere pe care cetățeanul îl are față de idea de Justiție în condițiile actuale de război direct între o parte a instituţiilor statului. Mult mai lipsit de profesionalism mi se pare antrenarea în această dispută pentru putere și a unei părți a societății, căreia cei care au fost identificați a fi format un grup infracţional, la nivelul conducerii DNA, dar și a funcției de Procuror General al României, le solicită reacții violente, virulente, ferme întru susținerea lor, chiar dacă față de acest grup s-a declanșat procedurile legale de destituire, proceduri blocate de președintele României. Astfel, nu putem evita să constatăm că, președintele Klaus Werner Iohannis în locul rolului său de mediator între puterile statului a devenit incitator a unora împotriva celorlalţi, el însuși situându-se, prin faptele sale (mai precis prin lipsa acestora, în conformitate cu deciziile Curții Constituționale a României), în afara legii!
Nu trebuie să uităm sau să ne facem că uităm, că România se află la președinția rotativă a Consiliului European. Cu alte cuvinte, trebuie să ținem cont că întrega lume (nu doar Uniunea Europeană) are acces direct în casa noastră, cu ferestrele larg deschise, ușile larg deschise și o invitație permanentă la a ne privi oricine dorește să facă acest lucru. Această imensă vizibilitate ne poate dăuna sau, din contra, ne permite să ne prezentăm așa cum suntem, fără a mai fi victimele celor care ne vorbesc pe la spate, a celor care, chipurile, ne mângâie, înfigându-ne cuțitul în spate!
În acest spirit al celui mai puternic, al votului majoritar care contează, există și un pericol real prin care se poate oricând ”sari calul”, cum a fost reacția unui vicepreședinte al Camerei Deputaților, cu antecedente multiple în neinspirate declarații, nu a ezitat să-și arate mușchii în fața jurnaliștilor, susținând că ei, aflându-se la putere, beneficiind de votul majoritar, pot oricând să schimbe regimul democrat cu un regim dictatorial, dacă realitatea o cere (sic!)
Iată unde poate să ducă excesul de putere, neșansa noastră, a celor care au în stăpânire votul, singura reacție a cetățeanului care contează în economia stabilirii majorității politice.
Ne pregătim de un nou an electoral, de un an în care urna încearcă să fie destinată formulei magice: ”Sesam, deschide-te!”
Apariția unui nou spațiu de manifestare dinamică a opțiunilor electorale, spațiul online, ce nu poate fi gestionat în spiritul adevărului, a opțiunii proprii a cetățeanului, fiind lăsat la voia întâmplării celor care știu să-l credibilizeze, să-i confere personalitate, ar trebui considerat aliatul celor care sunt luați în seamă și, în același timp, dușmanul celor care cred că adevărul este doar moneda pe care ei mizează, pe care ei își construiesc discursul electoral, după scenariile tradiționale organizării unei campanii electorale postdecembriste.
Bugetul de Stat a fost inexplicabil adus în situația unei întârzieri ce a mimat de fapt pierderea din buget a unui trimestru. Primul trimestru, din cele patru ale anului 2019, poate fi trecut la pagube colaterale pentru cetățeni, dar pentru Putere a fost o economie de cheltuieli în care presiunea a fost redusă la 1/12 din bugetul anului 2018. Este o șmecherie ”a la Vâlcov”, în timp ce Guvernatorul Băncii Naționale a ajuns și el pe mâna furioșilor, a celor care nu mai suportă o eminenţă cenușie, care știe să conducă nu numai Banca Națională, de 30 de ani, cât, mai ales, a dovedit că știe să se descurce în clubul select al bancherilor lumii.
Suntem în criză de timp, chiar dacă acest tip de criză seamănă mai mult cu o criză de nervi pe care o simte întreaga populație, de la președinte la șomerul păstrat în acel stand by al ne chefului de lucru.
ADI CRISTI