24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nu pot să mă desprind (deocamdată) de Laura Codruța Kovesi. Aș dori să fiu un fel de pansament protector, pe care cei mai miloși îl pun deasupra rănii, ferind-o cel puțin de microbii care oricum există în aer, plimbându-se prin mediul înconjurător.
Românul, în calitatea sa de reprezentant al poporului ales, are o mare slăbiciune care îl fragilizează într-atât încât, la o adică, este în stare să-și strângă dușmanul la piept, dacă acesta este lovit de soartă și îngenunchiat.
Vine criminalul și lăcrimează deasupra victimei, cu cuțitul încă acoperit cu sângele victimei, dar și cu ochii săi încețoșați de plâns, vine și suspină ca o garofiță (în conformitate cu textul original), gest care induce în spațiul un curent emoţional de înaltă tensiune. O astfel de stare este propice compătimirii și declarării, într-un final cu mâna pe inimă: ”Dă-l dracului, că e și el om! Mai toarnă un rând, că e secetă mare esofagiană”.
Românul este sensibil la simțitor, se lasă iremediabil impresionat de cel îngenunchiat, trecând de partea lui cu arme și bagaje. Astfel se produc marile dezechilibre, viitoarele sigure trădări. Din acest aluat a fost plămădită istoria poporului ales, istorie ce nu are cum să nu conțină victoriile și eșecurile duse la în derizoriu. Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, tot ceea ce se întâmplă cu noi sunt influențate de această slăbiciune mioritică, mult mai profundă decât poate fi destinul implacabil pe care ni-l asumăm fără nici un comentariu. Așa ne-a fost să fie, așa ne este de dus până la moarte, fără ca să existe supărare sau tristețe, revoltă sau răzbunare!
Astfel, dintr-un mare duşman al țării, prin mărețele ei minciuni (ce o plasau în fruntea luptei dusă împotriva corupției) Laura Codruța Kovesi, ”rănită în aripă” de recentele dezvăluiri, este pe punctul de a poza în chip de victimă, de femeie care produce milă și compasiune, un strigăt sfâșietor de ajutor, chiar dacă ea a nenorocit zeci sau chiar sute de destine, într-un măcel comparabil cu genocidul.
Deja buboiul a fost spart. Ne aflăm în plin drenaj, operațiune prin care mizeria se revarsă, încercând, astfel, ca rana să fie curățată, spălată, dezinfectată, pansată. Aceasta este urgența. Imaginea cu Laura Codruța Kovesi grăbindu-se la Bruxelles pentru a se pregăti de interviul pentru ocuparea postului de procuror șef European.
Ce ar trebui noi să credem, ce ar trebui noi să ne facem că înțelegem ține în primul rând de scenariul semnat de Traian Băsescu cu ajutorul căruia a pus stăpânire pe cele două mandate.
Cu siguranţă că nici măcar Kovesi sau Coldea nu sunt butoanele de comandă. Acestea există mult mai sus, mult peste granițele țării, fiind pur și simplu acționate de cei care au interese majore au din ce în ce mai mari, în România. Nu vorbim de fabrici și uzine, nu vorbim de câmpiile, apele și munții noștri (cu tot cu aurul ce-n pântece îl poartă), cât mai ales vorbim de mult mai mult, atâta timp cât invocăm poziția țării, în poziționarea ei geostrategică, cu ajutorul căruia se pot imagina influențele decisive din zonă.
O astfel de observație ne face să stăpânim tabloul în ansamblul său, în care spre surprinderea noastră vom constata că LCK este la jumătatea drumului celor care luau decizia. Ceea ce a defectat în acest ansamblu ce s-a dorit a fi veșnic și de neatacat, ține mai mult de hazard, de întâmplarea cu Ghiță, chiar dacă, de această data, nu a ieșit la portiță – fiind mult prea preocupat cu dezvăluirile televizate despre ”statul paralel”. În logica desfășurării evenimentelor (retrospectiv vorbind) încă mai cred că Traian Băsescu nu poate să joace rolul prostului, cel care ridică din umeri și privește grijuliu de jur împrejurul său. Traian Băsescu știe mai mult decât ne spune nouă, dar nu despre table înmulțirii cu unu sau cu 10, cât mai ales el știe tot ceea ce s-a stricat în țară din 2004 în 2014, chiar și numai pentru că el a fost arhitectul și buldozerul acestor nimicuri în direct, fără a uita de aplauzele la scenă deschisă oferite, mai ales, de Angela Merkel. Nu vom greși dacă îi vom lega numele cancelarului german de aiureala întâmplată pe scena politică românească, prin trecerea Partidului Democrat de la socialiștii europeni direct în brațele popularilor europeni, evident cu ajutorul brațelor vânjoasei Angela și a ochiului cu privire derutantă a marinarului, ”pe când juca rolul lui ”Meșter Cârmaciul”.
ADI CRISTI
