PNL şi USR au sesizat CCR referitor la legea care aprobă ordonanţa de urgenţă nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie. În acest sens, Opoziţia a cerut instituţiei să sesizeze şi Curtea de Justiţie a UE. Aceştia mai cer Curţii Constituţionale să suspende soluţionarea sesizării lor de neconstituţionalitate până la pronunţarea unei hotărâri preliminare de către CJUE cu privire la întrebările formulate.

Partidele de Opoziţie aduc o serie de argumente în acest sens, aducând în discuţie raportul MCV al Comisiei Europene, din 13 noiembrie, care conţine opt recomandări pentru România, între care:

„a.) Referitor la Legile justiţiei,suspendarea imediată a punerii în aplicare a legilor justiţiei şi a ordonanţelor de urgenţe subsecvente, revizuirea legilor justiţiei, ţinând seama pe deplin de recomandările formulate în cadrul MCV, precum şi de recomandările Comisiei de la Veneţia şi ale GRECO.

”Înfiinţarea, în temeiul legilor justiţiei modificate, a noii secţii de anchetare a infracţiunilor comise de magistraţi dă naştere unei îngrijorări deosebite în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, întrucât o nouă structură ar putea fi mai vulnerabilă în ceea ce priveşte independenţa decât a fost cazul până în prezent în ceea ce priveşte DNA, dat fiind că ar putea fi utilizată ca instrument suplimentar de intimidare a magistraţilor şi de exercitare de presiuni asupra acestora. În plus, fiind un departament cu atribuţii generale care acoperă toate categoriile de infracţiuni comise de magistraţi, acestuia îi va lipsi, de asemenea, expertiza în ceea ce priveşte anchetarea infracţiunilor de corupţie specifice, iar impactul ar fi amplificat dacă anchetarea tuturor persoanelor care au legătură cu un caz în care este implicat un magistrat nu ar mai intra în competenţa DNA.”

b.) Referitor la noua Secţie specială din cadrul PICCJ, s-au reţinut următoarele: ”…noua secţie pentru investigarea infracţiunilor comise de magistraţi. Crearea acestui nou serviciu ar putea fi percepută ca un instrument (suplimentar) pentru a exercita presiuni asupra judecătorilor. Justificarea aplicării unui tratament special în cazul magistraţilor în comparaţie cu alţi funcţionari publici nu a fost clarificată. În plus, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) are deja o experienţă solidă în investigarea şi urmărirea cazurilor de corupţie din rândul magistraţilor.”

”La 10 octombrie, Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă cu privire la măsurile provizorii necesare pentru înfiinţarea noii secţii speciale de urmărire penală pentru investigarea magistraţilor. Ordonanţa modifică ad interim normele şi criteriile pentru numirea procurorului-şef, a procurorului-şef adjunct şi a procurorilor din cadrul secţiei. Acest lucru a părut să intre în conflict cu unul dintre argumentele utilizate mai devreme în cursul anului pentru a-i linişti pe cei care criticau înfiinţarea secţiei, şi anume argumentul privind faptul că organizarea procedurii de numire ar intra în întregime în competenţa Consiliului Superior al Magistraturii şi ar oferi garanţii procedurale importante. În avizul său, Comisia de la Veneţia a subliniat importanţa garanţiilor procedurale, cum ar fi organizarea unui concurs bazat pe proiecte pentru postul de procuror general şi implicarea plenului CSM (şi anume, judecători şi procurori) în procedura de numire. CSM a aplicat normele modificate prevăzute de ordonanţa de urgenţă, iar preşedintele CSM a emis o declaraţie la 23 octombrie, dată la care secţia a intrat în funcţiune”.

”Un prim motiv de îngrijorare se referă la legile justiţiei modificate. Pe lângă chestiunile problematice de natură generală descrise mai devreme, anumite prevederi creează o anumită îngrijorare în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei. Legea nr. 304/2004 modificată privind organizarea judiciară creează o nouă secţie a cărei responsabilitate exclusivă ar fi investigarea infracţiunilor comise de magistraţi. Înfiinţarea acestei noi secţii a stârnit îngrijorarea că o nouă structură autonomă ar fi mai vulnerabilă în termeni de independenţă decât responsabilităţile actuale ale DNA în acest domeniu, întrucât ar putea să fie utilizată ca un mijloc suplimentar de intimidare şi de exercitare a unei presiuni asupra magistraţilor.

Ca departament care se ocupă de toate infracţiunile săvârşite de magistraţi, acesta nu va dispune nici de expertiza orizontală a DNA în materie de infracţiuni legate de corupţie, iar cercetarea referitoare la persoanele anchetate în cauze în care sunt implicaţi şi magistraţi poate să nu intre în sfera de competenţă a DNA. Susţinătorii acestei schimbări au invocat deficienţe în activitatea DNA şi anumite cazuri în care inculpaţii au fost achitaţi în instanţă. Dar nu a fost publicată nicio analiză sau evaluare a impactului care să justifice afirmaţiile privind deficienţele sistematice şi preferinţa pentru o nouă structură.

În recomandările lor, atât GRECO, cât şi Comisia de la Veneţia subliniază în mod clar necesitatea de a menţine această competenţă în cadrul serviciului specializat în combaterea corupţiei (DNA), sugerând astfel că orice deficienţe ar putea fi soluţionate nu prin crearea unei structuri separate a parchetului, ci prin asigurarea respectării unor garanţii procedurale eficace.” (A se vedea Raportul tehnic care însoţeşte documentul RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU privind progresele înregistrate în România în cadrul mecanismului de cooperare şi de verificare)”, potrivit textului sesizării PNL şi USR depusă la CCR.

Potrivit sursei citate, partidele de Opoziţie adresează Curţii Constituţionale mai multe întrebări:

„1. Mecanismul de cooperare şi de verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, trebuie considerat un act adoptat de o instituţie a Uniunii Europene, în sensul articolului 267 TFUE, act care poate fi supus interpretării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene?

2. Conţinutul, caracterul şi întinderea temporală a Mecanismului de cooperare şi de verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, se circumscriu Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005? Cerinţele formulate în rapoartele întocmite în cadrul acestui Mecanism au caracter obligatoriu pentru Statul român?

3. Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul obligaţiei statelor membre de a respecta criteriile statului de drept, solicitate şi în rapoartele din cadrul Mecanismului de cooperare şi de verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, în cazul înfiinţării urgente a unei secţii de parchet de anchetare exclusiv a infracţiunilor comise de magistraţi, ce dă naştere unei îngrijorări deosebite în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei şi poate fi utilizată ca instrument suplimentar de intimidare a magistraţilor şi de exercitare de presiuni asupra acestora?

4. Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul obligaţiei statelor membre de a stabili măsurile necesare pentru o protecţie juridică efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii, respectiv prin înlăturarea oricărui risc legat de influenţa politică asupra cercetării penale a unor judecători, aşa cum este cazul înfiinţării urgente a unei secţii de parchet de anchetare exclusiv a infracţiunilor comise de magistraţi, ce dă naştere unei îngrijorări deosebite în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei şi poate fi utilizată ca instrument suplimentar de intimidare a magistraţilor şi de exercitare de presiuni asupra acestora?”.

Primul argument al PNL şi USR în legea criticată este că Guvernul care este emitentul OUG 90/2018 nici măcar nu se referă, nu pomeneşte despre textul normativ modificat prin prevederile mai sus arătate ale acestei ordonanţe de urgenţă. Prin urmare Executivul nu încearcă să motiveze existenţa urgenţei, cu toate că potrivit art 115 din Constituţie trebuie să facă acest lucru.

„Motivarea urgenţei evidenţiază raţiunea şi utilitatea reglementării, nu însă şi existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, pe care mai degrabă o proclamă, fără a o motiva, potrivit exigenţei textului constituţional de referinţă”, arată reprezentanţii Opoziţiei.

De asemenea, PNL şi USR amintesc că Legea Fundamentală prevede că: „olrdonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”.

Tot potrivit Constituţiei „(…) Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor”, exercitându-şi atribuţiile „prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii”.

Prin însuşi rolul său, Ministerul Public face parte din instituţiile fundamentale ale statului, fapt deopotrivă confirmat de statutul constituţional al acestuia, ca şi de împrejurarea că organizarea şi funcţionarea sa, adică regimul său juridic, se reglementează, potrivit art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, prin lege organică., susţine Opoziţia.

„Întrucât Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a fost constituită, potrivit art. 881-889 din Legea nr. 304/2004, ca structură din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este evident că orice ordonanţă de urgenţă care ar reglementa organizarea şi funcţionarea acesteia ar afecta mai mult sau mai puţin regimul unei instituţii fundamentale a statului”, conform sursei menţionare.

Prin urmare, referitor la OUG nr. 90/2018, PNL şi USR consideră că sunt pe deplin aplicabile, mutatis mutandis, următoarele considerente reţinute de Curea Constituţională prin Decizia nr. 544/2006: „reglementarea pe calea ordonanţelor şi a ordonanţelor de urgenţă constituie, aşa cum se prevede expres în art. 115 din Constituţie, o atribuţie exercitată de Guvern în temeiul delegării legislative, iar depăşirea limitelor acestei delegări, stabilite prin însuşi textul Constituţiei, reprezintă o imixtiune nepermisă în competenţa legislativă a Parlamentului, altfel spus, o violare a principiului separaţiei puterilor în stat”.

Senatul a adoptat, pe 10 decembrie, Ordonanţa de urgenţă nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie.

Pe 14 noiembrie, Camera Deputaţilor a adoptat, în forma Guvernului, proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.MEDIAFAX