FEMEIA, MISTERUL CUCERITOR

Despre femeie, cu dragoste! O altă relație între un bărbat și o femei nu poate fi compatibilă. Dragostea are acel numitor comun care face posibilă orice operație bazată pe îmbrățișare. Într-o astfel de poziționare distanța dintre un bărbat și o femeie este zero sau… în drum spre zero. Dacă de Valentine’s Day sau de Dragobete vorbim accentuat despre iubire, despre fluturii din stomac, despre inimile frânte sau despre declarațiile de dragoste incendiare, acum, de 8 martie suntem concentrați pe imaginea de ansamblu a femeii, în evoluția ei plenară, punându-se în centrul atenției capacitatea de a fi iubită, soție, mamă, bunică, dar și rezervorul inepuizabil de sensibilități, emoții și nu în ultimul rând de provocări. Femeia, chiar dacă deține capacitatea de a lega bărbatul de stâlpul promisiunilor, emană acea libertate fără de care nici o aripă nu ar reuși să-și învețe zborul pe de rost.
În sinele ei există stivuite nopțile nedormite, mirosul de busuioc, dar și visele zburdalnice cu alesul încă neatins fizic, dar care a reușit să mototolească aşternuturile de mătase sau de cânepă.
Femeia poate fi descoperită în imperativul tonului la cântec, pe urmele căruia se încolonează toți cei care simt un tremol în glas, un tremur în mâini sau pur și simplu cum vibrează trupul adus lângă trupul iubitei.
8 martie nu este ziua femeii. Nu doar în această zi iubim femeia. Ne aducem aminte de ea, ne dăm seama ce parte din noi devine sensibilă și motivată în a-i spune secretul lui: ”Te iubesc”, acest Sesam, deschide-te! al inimii și sufletului celor care sunt compatibili în a se lăsa pulverizați de cuvinte, peste aerul supus respirației celor contopiți unul cu celălalt.
8 martie rămâne doar ziua semnalului, aducerii aminte, al strigătului folosit în a ne aduce aminte ce stație urmează și pe ce parte este peronul inimii sau al lacrimii, bucuriei sau tristeții.
Femeia înseamnă nu numai plăcerea atingerii, ea fiind de fapt o chintesență a timpului prezent, dizolvat în acele silabe șoptite la ureche sau pur și simplu tăcute în delicate atingeri de buze pe epiderma obrazului, a gâtului, a mâinii întinse, cu sau fără provocare.
Se spune că Ei îi sunt închinate toate gesturile, averile, prăbușirile. Ea face parte din secretul vieții fără de moarte și a tinereții fără bătrânețe. Ea este atinsă de geniu, fără a vulgariza sau îndoctrina realitatea. Femeia are geometria variabilă, fiind perfect adaptabilă complicatelor situații de compromis. Prin Ea se dezvoltă teroarea negocierilor în urma cărora strălucirea se așează asemenea unui raze de soare pe ochelarii fumurii ai femeii întinse pe plaja de la nudiști.
Femeia se consumă între ispită și decență, între frumusețe și inteligență, între năvală și limpezire de ape, între a fi și a nu fi. Avem de urcat Muntele, așa cum avem de coborât Văile. Avem de străbătut deșertul, cum de fapt ne paște gândul de a deschide ochii în întunericul nopții. În toate zilele, în toate filele, în toate gândurile, peste tot și peste toate, acolo unde încercăm să ne descoperim că existăm, că facem parte din realitate, dăm seamă pentru faptele noastre, dar mai ales pentru faptele celor cu care interacționăm. De fiecare dată suntem scoși la tablă, de fiecare dată suntem puși să povestim, să recunoaștem ceea ce am făcut, dar și ceea ce nu am făcut.
În acest luminos nonsens descoperim esența femeii, taina care o zidește, vinovăția acesteia de a fi partea noastră de vis, cântecul nibelungilor, adierea valului pe trupul gleznelor înaripate. Vedem ceea ce nu se vede, dorim să atingem ceea ce scapă atingerii. Suntem zidiți în bucuria întâlnirii și, în același timp, simțim cum călcâiul primește săgeata care ne prăbușește din realitatea imediată în starea de beatitudine a sensibilității celei care este partea noastră de vis, partea noastră care ne definește întregul.
Femeia, de 8 Martie, devine mai frumoasă, mai sensibilă, mai strălucitoare chiar și numai pentru că Natura reînvie, declanșând un nou ciclu de viață, de verde, de floare și frunză, oferind ochiului șansa redeșteptării.
Suntem în măsură să definim bucuria de a trăi cu acel optimism care ne-a adus aici și cu același imbold care ne va măsura încă pe atât existența. Suntem împliniți doar în preajma femeii. Nu în brațele ei, nu în umbra ei. Doar în preajma femeii avem acea capacitate de a ne lua în seamă, de a invita la dans viața și tot ceea ce păstrează în brațele noastre parfumul inconfundabil și tulburător a celei care reuşeşte să facă din noi copia fidelă a celui care știe și înțelege ce înseamnă să fii singur în doi. Să fii singur împreună cu Ea. Împreună cu tine, împreună cu Ea! Femeia, misterul cuceritor!
ADI CRISTI