APA ESTE SAU NU ESTE UDĂ

Au început luptele pentru a arăta românilor care este cea mai bună echipă de politicieni pentru Parlamentul European. Chiar dacă pentru votantul simplu nu prea este clară această funcție de europarlamentar, în sensul beneficiilor pe care le-ar putea avea el, simplul cetățean român, trebuie să ne învățăm să alegem și în această situație în cunoștință de cauză. Deja îmbățoșarea și lipsa de măsură vin să ne prezinte cele mai debusolate dimensiuni ale ridicolului. Toți sunt ”cei mai buni”, singurii care dețin secretul revenirii țării din pumni. Hărmălaia începe să fie totală, să nu mai țină cont de siglele și de culorile partidelor. Țara devine o uriașă Sinagogă în care toți se roagă, fiecare în felul lui, toți vociferează, toți nu-i ascultă pe toți, pe cei de lângă ei sau de aiurea. Toți sunt contribuabilii zumzetului, din ce în ce mai grav, din ce în ce mai înfiorător. Avem dreptul de a spune ceva, așa cum avem și obligația de a asculta pe comunicatorii care, la rândul lor, ar trebui să asculte și să răspundă mai apoi în cunoștință de cauză.
După modul în care a debutat și această nouă campanie electorală, căreia i s-a furat în mod tradiţional startul, suntem condamnați să înțelegem că nu se poate vorbi, nici după 30 de ani de democraţie, de un bun câștigat, astfel încât din nou dezbaterea de idei va fi înlocuită cu atacurile grosolane și barbare la persoanele fizice ale participanților de pe eșichierul politic al anului 2019.
Nu vom vedea nici un bun câștigat. Nu vom fi în stare nici acum, pe 26 mai 2019, să alegem ceea ce avem nevoie cu adevărat pentru țară și nu doar pentru orgoliile partidelor, care au nevoie de acea îmbățoșare a celui mai bun, a celui mai mare și mai puțin a celui necesar momentului, prin care, cu sau fără voia cuiva, trece țara.
Nu ar trebui să pierdem din vedere nici măcar o secundă și nu cinci sau patru ani de mandate, că țara trece printr-o continua criză, printr-o continua încercare de stopuri cardiace, astfel încât, să fim siguri că nu numai oamenii politici extenuați fac infarcturi, ci, iată, și țara este supusă opririi inimii, la intervale din ce în ce mai scurte, sfidând țipătul prelung al liniei continue, cu un ultim șuierat ce se termină, din ce în ce mai gravă, definind nefastul, clipa fatidică.
Echipele partidelor politice, de la PSD și până la UDMR, pentru a vorbi doar despre actualele partide parlamentare, sunt prezentate țării ca fiind ”lumina” care ne va salva din întunericul prăfuit al celor 30 de ani de zbatere și supraviețuire.
PSD oferă țării, după autoevaluarea făcută în fața alegătorilor social-democrației, lista cu cei mai sinceri patrioți, lista cu adevărații luptători pentru drepturile românilor. Începe să fie răscolită rana în care PNL s-a scufundat, votând împotriva României la Bruxelles, doar pentru a-și continua lupta opoziției din interiorul țării.
Drumul pe care l-a ales PSD și ALDE este unul care nu ar fi putut fi evitat, este drumul direct înspre inimile și conștiința românilor, astfel încât prin vorbele și faptele PNL și a celor care au aderat la grupul partidelor populare din Parlamentul European, au servit și vor servi în construirea gravelor acuzații de trădare de țară, de trădare de neam.
Noul partid adunat de pe străzi, USR, cel care este la fel de imberb prin manifestările sale publice, cum a demonstrate că știe să facă politica lanțurilor și a tălăngilor, și-a atârnat de bună voie, un adevărat bolovan la chip și în cuget, un PLUS de ridicol, încercând să ia fața PNL, de altfel partid cu care au supt împreună de la țâța aceleași veste roșii, pe când luau aer împreună pe Bulevardul Magheru din Capitală, manifestând împotriva guvernării PSD, de fapt a ”ciumei roșii” de mai târziu.
Această alianţă politică ridicolă și în același timp lipsită de discurs politici coherent, își începe campanie electorală cu atacuri la persoana celor care domină încă scena politică a țării, poziționându-l pe Dan Barna cum un plop mai poate să domine lunca în care piticania de genul lui Dacian Ciloș, încearcă să se mai cațere pe un fir de iarbă, să-și dea volum pieptului bombat sa importanță. Dan Barna nu spune ce au ei de când să facă, atâta timp cât își consumă secundele apariției televizate cu atacurile ineficiente la adresa dușmanilor săi politici. Ne aflăm în situația fabulei puricele și a elefantului, când liderul USR atacă în stil golănesc contracandidații care încă nu s-au aliniat la start. El vorbește despre lista forțatei lor alianţe ca fiind singura listă democratică, ale căror personaje au diplome de absolvire reale, cariere, reale, în timp ce de cealaltă partea este prezentată o listă fanariotă, a plății de sinecuri. Suntem într-un debut de măcel electoral. Stresul devine greu de suportat. Fostul prim ministru Mihai Tudose dă starul seceraților din picioare, a celor care sunt culcați la pământ, de același inamic sub formă de armă fatală, infarctul miocardic în formă acută, pe care doar Nicu Bănicioiu a demonstrat că îl mai poate stăpânii.
Între timp, Klaus Werner Iohannis își vede de-ale lui, chiar și în forma sa de verigă slabă, pentru lumea arabă. O astfel de trădare de neam și de țară este prea subtilă acum pentru a inflama. Deocamdată Iohannis este blocat în de unul singur în obsesia unui referendum care ar încerca să întrebe românii dacă apa este sau nu este udă?
ADI CRISTI