24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) susţine că proiectul Ministerului Justiţiei de modificare a Codurilor penale şi a Legii 78/2000 ar afecta în mod substanţial activitatea de urmărire penală şi capacitatea de tragere la răspundere a celor care au săvârşit fapte penale, una dintre consecinţe fiind rejudecarea a 42 de dosare cu 335 de inculpaţi, dacă se modifică prevederea privind contestaţia în anulare.
DNA a dat publicităţii, miercuri, un punct de vedere în legătură cu propunerile recente de modificare a legislaţiei penale (Codul penal, Codul de procedură penală, Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, proiectul de act normativ privind contestaţia în anulare).
Aceste propuneri au fost formulate de Ministerul Justiţiei, fiind transmise participanţilor la o discuţie la care a luat parte şi un reprezentant al DNA la data de 22 martie.
„Biroul de informare şi Relaţii Publice este abilitat să prezinte modificările care, dacă ar intra în vigoare, ar afecta în mod substanţial activitatea de urmărire penală şi implicit capacitatea de a trage la răspundere penală a celor care au săvârşit fapte penale”, declară DNA.
*** Conform DNA, una dintre propunerile „îngrijorătoare” se referă la posibilitatea contestării deciziilor definitive pronunţate de completurile de 5 judecători de la Instanţa supremă, chiar dacă a expirat termenul prevăzut de Codul de procedură penală (dosare vizând membri ai Parlamentului, miniştri şi magistraţi în care s-au pronunţat decizii definitive în perioada 1 februarie 2014 – 29 noiembrie 2018) – proiect referitor la contestaţia în anulare.
DNA spune că acest proiect de act normativ ar putea determina rejudecarea a 42 de dosare cu 335 de inculpaţi, faţă de care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în completuri de 5 judecători, a pronunţat decizii definitive în perioada 1 februarie 2014 – 29 noiembrie 2018.
„Prin cele 42 de hotărâri definitive pronunţate de completurile de 5 judecători s-a dispus confiscarea specială a sumelor de 5,5 milioane lei, 16,5 milioane euro şi 2 milioane dolari, precum şi despăgubiri civile în favoarea statului român în cuantum de 23 milioane lei şi în favoarea altor părţi civile în cuantum de 2 milioane lei. Practic, prin acest text legal, în cazul hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în apel de către completurile de 5 judecători ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală şi pentru care termenul de introducere a contestaţiei în anulare referitor la cazul prevăzut de art.426 alin.(1) lit.d teza I Cod procedură penală (când instanţa nu a fost compusă potrivit legii) s-a împlinit anterior datei de 29.11.2018, posibilii titulari ai acestei căi de atac sunt repuşi în termen, în sensul că pot ataca aceste hotărâri definitive timp de 60 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă. O astfel de normă prin care se repun în termen titularii contestaţiei în anulare întemeiat pe cazul prevăzut de art.426 alin.(1) lit.d teza I Cod procedură penală este neconstituţională şi încalcă dispoziţiile art.1 alin.(4) şi (5) precum şi art.115 alin.(4) din Constituţie. Totodată, nu se poate adopta o soluţie legislativă cu efect retroactiv pentru cauzele deja judecate definitiv”, spune DNA.
În opinia DNA, intervenţia legiuitorului delegat pentru „repunerea în termen a celor condamnaţi definitiv prin hotărâre judecătorească” aduce atingere gravă principiului securităţii raporturilor juridice şi încrederii cetăţenilor în actul de justiţie.
„Prin urmare, instituirea unei căi extraordinare de atac sau repunerea în termen pentru formularea unei căi extraordinare de atac deja existente are caracterul unei norme de drept procesual penal, şi nu de drept penal substanţial. Dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO nu a fost încălcat, atât timp cât judecătorii care au făcut parte din completurile de 5 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt independenţi, dosarele au fost repartizate aleatoriu şi judecata a avut loc cu numărul de judecători prevăzut de lege. În cazul admiterii acestor contestaţii în anulare, există, în mod evident, posibilitatea desfiinţării măsurilor asigurătorii dispuse şi, implicit, posibilitatea sustragerii bunurilor indisponibilizate în vederea reparării pagubelor produse prin infracţiune sau a executării măsurilor de siguranţă prevăzute de lege. De asemenea, părţile civile şi statul vor fi expuse riscului de a nu mai recupera prejudiciile şi nici de a obţine executarea hotărârilor într-un termen rezonabil”, mai declară DNA.
Potrivit DNA, Curtea Constituţională a României s-a pronunţat în mai multe situaţii, apreciind că introducerea unor astfel de reglementări încalcă prevederile Constituţiei.
*** Abrogarea art.132 din Legea nr. 78/2000 – nu va mai fi considerată infracţiune şi, prin urmare, nu va mai fi pedepsită fapta abuz în serviciu cu obţinere de foloase necuvenite.
În opinia DNA, abrogarea art.132 din Legea nr.78/2000 ar afecta în mod grav activitatea desfăşurată de către Direcţia Naţională Anticorupţie, în condiţiile în care există 1.249 de dosare în care a fost începută urmărirea penală in rem sau in personam pentru această infracţiune.
Aproximativ 25% din totalul infracţiunilor trimise în judecată de DNA reprezintă infracţiune definită de art.132.
„Prin urmare, dacă intră în vigoare, această modificare ar determina închiderea unui procent important din numărul cauzelor soluţionate în prezent de către Direcţia Naţională Anticorupţie. Mai mult, articolul respectiv transpune în legislaţia română dispoziţiile art.19 privind abuzul de funcţie din Convenţia ONU privind Corupţia (Convenţia de la Merida) ratificată de România. Conform acestui articol, una dintre caracteristicile infracţiunii de corupţie este condiţia ca fapta să fie comisă în scopul obţinerii unor avantaje necuvenite pentru sine sau pentru altul”, precizează DNA.
*** La infracţiunea de dare de mită, spune DNA, modificările vor îngreuna extrem de mult descoperirea faptelor de corupţie săvârşite pentru care nu s-a formulat denunţ în termen de un an de la săvârşirii faptei, ceea ce echivalează cu o dezincriminare de facto a acestor fapte.
Alineatul (3) al articolului 290 Cod penal se modifică şi va avea următorul cuprins: „(3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de 1 an de la data săvârşirii acesteia”.
*** DNA arată că reducerea termenelor de prescripţie pentru anumite categorii de infracţiuni va afecta dosarele instrumentate de procurorii anticorupţie, multe dosare dintre cele aflate în instrumentare riscă să fie clasate, iar dintre cele deja trimise în judecată, multe riscă să fie finalizate cu încetarea procesului penal, pe motiv de prescrierea faptelor.
Proiectul de modificare a Codurilor penale prevede o reducere a termenelor de prescripţie: „De la 10 la 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani. De la 8 la 6 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani”.
DNA consideră că această modificare reduce nejustificat termenele de prescripţie pentru infracţiunile pedepsite cu închisoare mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani, precum şi în cazul celor pedepsite cu închisoare mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.
„Reducerea acestor termene va influenţa activitatea desfăşurată de DNA, întrucât infracţiunile prevăzute de Legea 78/2000 se încadrează în categoria infracţiunilor pentru care se reduc termenele de prescripţie (5 ani – 20 ani), cu consecinţa clasării cauzelor, respectiv încetării procesului penal. Practic, prin această modificare, în toate cauzele DNA se vor reduce termenele de prescripţie, situaţie în care persoanele suspectate pentru comiterea faptelor de corupţie vor putea scăpa de răspunderea penală”, afirmă DNA.
*** DNA susţine că în Codul de procedură penală se introduc trei articole referitoare la comunicarea publică, însă formularea este neclară: „(3) În cursul urmăririi penale şi al judecării cauzei sunt interzise comunicările publice, declaraţiile publice precum şi furnizarea de alte informaţii, direct sau indirect, provenind de la autorităţi publice referitoare la faptele şi persoanele ce fac obiectul acestor proceduri. Persoanele din cadrul autorităţilor publice nu se pot referi la persoanele suspectate sau inculpate ca şi cum acestea ar fi vinovate decât în cazul în care există o hotărâre definitivă de condamnare cu privire la acele fapte. (4) Prin excepţie, în cursul urmării penale sau al judecăţii, organele de urmărire penală sau instanţa de judecată pot comunica public date despre procedurile penale care se desfăşoară doar atunci când datele furnizate justifică un interes public prevăzut de lege sau acest lucru este necesar în interesul descoperirii şi aflării adevărului în cauză. (5) În cursul procesului penal este interzisă prezentarea publică a persoanelor suspectate de săvârşirea unor infracţiuni purtând cătuşe sau alte mijloace de imobilizare sau afectate de alte modalităţi de natură a induce în percepţia publică că acestea ar fi vinovate de săvârşirea unor infracţiuni”.
În opinia DNA, dispoziţiile respective riscă să limiteze dreptul la informare corectă şi să suscite interpretări în sensul afectării exigenţei de transparenţă pe care autorităţile publice sunt obligate să o asigure.
„Practic, opinia publică se va afla în situaţia de a fi informată numai de anumite părţi implicate în procesul penal, respectiv suspectul ori inculpatul, fără a se cunoaşte perspectiva organului judiciar”, mai spune DNA. AGERPRES
