POEMELE DE SÂMBĂTĂ

Poemul fără de care nimeni nu ar mai ști să se trezească

1.Coborâtoare mișcare de pleoape

Începe durerea să mă ia în seamă

pe când privirea ta răscolește încăperea

după ochii care te prădau de forme

și de senzații ispititoare

de ceea ce are femeia mai de preț

pentru a stăpânii

ceea ce se cere a fi stăpânit.

O femeie nu are cum să nu simtă

mirosul năucitor al adulmecării zbaterii

testosteronului în creierul năvălitorului

al celui care nu va ezita să declanșeze

saltul mortal dar plin de firescul cuceririi…

Femeia ocupă poziția torsului cabrat

al coapselor subțiate

de tocuri nefirești de înalte

cât o catedrală de înalte

astfel încât mai zveltă decât ea

nimic nu poate defini alungirea

Nimic nu poate ține locul zâmbetului ei

despre care s-a spus că este angelic

coborâtoare mișcare de pleoape

seducătoare tremurat

ca ultima zbatere de val adus la mal

Odată cu mesajul naufragiatului

de mult pierdut de viață

asemenea privirii de ochiul închis

astăzi sticla adusă la mal de ultimul val

lasă să iasă povestea nefericitului

din veșnicia trecută prin moarte

fără a mai muri

pedeapsa de a bucura cuvântul

cu memoria pusă la lucru…

2. Te iubesc și uit să mă iubesc

Întoarce-te la mine clipă căzută

pe umerii timpului desfrunzit

sau curățat de umbre și flori de câmp

am strâns buchetul de mireasă

și l-am pus la uscat

să fie proaspăt darul meu

într-o vreme în care florile au fost interzise

cum a mai fost interzisă iubirea

alta decât aceea devoratoare de Dumnezeu

Doamne, te iubesc până când

focul acesta te mistuie,

forța aceasta te sugruma

atingerea cuvintelor

Te desparte în atâtea silabe

în care numărul lor

întrece cel mai mare număr scris vreodată

fără a-i știi rostirea

rămânând o minune de nerostit

de nenumit, de ne memorat…

Doamne, mă simt neputincios

în dragostea mea neţărmurită…

Atunci când te-am hulit

spaimă mai mare îmi trezeai

decât acum când risipita dragoste

cântată

mă scoate dintre cuvinte

și îmi pierde mântuirea și umilința

dincolo de rostul psalmilor înălțători…

Te iubesc și uit să mă iubesc

cum uit să îți repet rugăciunea inimii

sau cântecele de slavă cu care

mi-ai anesteziat îndoiala și spaima

neîncrederea și uitarea de tine

lăsându-mă să fiu doar ecoul spuselor tale!

De aceea acum te întreb:

Ce ai făcut din mine? Ce fel de deșert

ai scos din bucuria mea de a te sluji

fără a mă întreba dacă e bine ce fac sau nu

fără a lăsa îndoiala să mi te renască

de fiecare dată mai viu și mai puternic?

ADI CRISTI