24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Astăzi este Ziua păcălelilor. O zi în care farsele sunt la ordinea zilei. Cu alte cuvinte, ai voie să păcălești. Să sperii lumea cu tot felul de știri, care mai de care mai incredibile și mai greu de povestit, în aceste condiții de avarie politico-sociale prin care trece țara.
Dacă ar fi să faci o radiografie a momentului 1 Aprilie 2019 constați fără prea multă greutate că românii nici de păcălit nu mai au chef. Le-a pierit toată plăcerea hohotului de râs, dar nu pentru că sunt în pană de inspirație, ci pur și simplu pentru că cheful de a glumi, cheful de a pune petarde cu umor pe scaunul aproapelui a ajuns să fie un fapt cotidian, o îndeletnicire care s-a uzat de atâta folosire zi de zi, nopate de noapte. Românii au descoperit umorul ca o soluție de vindecare, ca o șansă ieftină de a face haz de necaz, astfel încât necazul să nu doară decât la nivelul pișcăturii și nicidecum să fie producător de lacrimi amare, de arsuri greu de suportat ale sufletului schingiuit.
Dacă ar fi să ne lansăm într-un istoric al păcălelii, a farselor de 1 Aprilie, vom constata că ”originea sărbătorii este plasată de unii istorici în Evul Mediu, când Sfântul Sisoe, un pustnic egiptean prieten cu mai cunoscutul Antonie cel Mare, obișnuia să-l păcălească pe această dată pe Sfântul Antonie, susținând că l-a văzut pe diavol ușurându-se în strachina cu mâncare a acestuia sau prefăcându-se că a reușit să învie din morți diverse victime ale unei epidemii de ciumă. O altă explicație este legată de un alt sfânt cu simțul umorului, Sfântul Fesbuchie, care locuia în apropierea unui iaz în care scufundase câțiva bușteni și pe care mergea la începutul lunii aprilie dându-le impresia pelerinilor că poate merge pe apă, asemenea lui Iisus. În fine, o altă explicație arată că în anul 1564 regele Carol al IX-lea al FRanței ar fi mutat serbarea Anului Nou de pe data de 1 aprilie pe data de 1 ianuarie. Întrucât la vechiul An Nou (1 aprilie) se obișnuia să se împartă cadouri, s-a continuat împărțirea de cadouri și după anul 1564, dar sub forma unor farse și glume nevinovate”.
Cunoscând astfel de unde a apărut acest „1 aprilie”, instauratorul în fapt a primăverii în zâmbetele naturale ale popoarelor, care nu ezită să accepte astfel de explicații, ziua în sine, chiar dacă pare a fi la fel ca toate celelalte 275 de zile ale anului rămase neconsumate, se dorește a fi rezervată plăcerilor nevinovate, dorinței celor dezinhibați de a face din cele 24 de ore ale zilei o șansă în plus la destindere, relaxare, ne încrâncenare.
Avem o nouă șansă de a ne privi cu zâmbetul larg pe față, de a uita de schimonoseala răutății și a urii fără nici o explicație.
1 Aprilie, prin farsele pe care ni le rezervă, se dorește a fi spațiul pe cuprinderea căruia să regăsim libertatea bucuriei de a fi luminoși și deschiși, de a avea capacitatea de a râde cu poftă de acele farse reușite sau de a ierta cu îngăduinţă pe cele mai puțin reușite. Există de sute de ani această provocare pe care nimeni nu a declinat-o, de a lua viața măcar o zi în derâdere, fără însă a o afecta profund. Este ziua în care poți să spui că ai făcut ceea ce niciodată nu vei face. Este ziua în care imaginația nu mai are opreliștea raționalului, a credibilului, a spiritului care nu te lasă în general să cazi în exagerări periculoase și, de cele mai mult erori, inutile.
Astăzi ai voie să fi așa cum nu ești în celelalte zile ale anului. Poți să fi dezinvolt, poți să fi intempestiv, poți să fi în afara legilor firii. O singură condiție de siguranţă totuși trebuie să îndeplinești, aceea de a nu depăși necesarul bun simț, de a nu răni, de a nu jigni până la răzbunare.
Întâlniri imposibil de realizat se pot avea loc astăzi. Poți intra în posesia unor știri de difuzarea cărora depinde chiar soarta comunității în care trăieşti, dacă nu chiar soarta întregii planete. Fără a fi o coincidență poți să îți imaginezi că la ora 21.23 a zilei de 1 Aprilie 2019 va avea loc un nou cutremur, similar cu cel din 4.03.1977 și care va afecta doar clădirile construite pe fundații la care s-a folosit un alt nisip decât acelea de Aghireș. Acest tip de știre a înfierbântat telefoanele de la 24:ORE în anul 1994, de inevitabilul 1 Aprilie, când citirii noștri vizibil îngrijoraţi ne cereau amănunte și garanții, prin care ar fi reușit să-și dea seama ce fel de nisip au în betonul folosit la fundațiile blocurilor sau ale caselor în care locuiesc. Tot în aceeași zi a hohotului de râs am publicat un interviu cu Boris Elțîn, Președintele Federației Ruse, interviu din care a citat copios în cotidianul Adevărul, corespondentul local Constantin Coroiu, dar și corespondentul AGERPRES la Iași, Traian Iordăchescu.
De fapt, 1 aprilie și-a împrumutat spontaneitatea poantei acelor emisiuni făcute cu camera ascunsă, prelungind astfel motivația unui popor sănătos, dezinhibat, iertător în general și dominat de simțul umorului. Uneori ne lăsăm păcăliți pentru a ne simți bine, așa cum ne lăsăm din când în când de fumat, pentru a ne supăra pe moarte.
ADI CRISTI
