Marți, 9 aprilie, la Teatrul Odeon din București, a avut loc cea de-a XIII-a ediţie a Galei Premiilor revistei „Observator cultural”. La ediția din acest an au fost acordate premii pentru şase categorii: Memorialistică, Eseu/Publicistică, Critică/Istorie/Teorie literară, Poezie, Debut, Proză. Trei dintre laureați sînt autori ai Editurii Polirom: Gabriela Adameșteanu, la categoria Proză, pentru volumul Fontana di Trevi, Ștefan Afloroaei, la categoria Eseu/Publicistică, pentru volumul Fabula existențială, iar premiul pentru Debut i-a revenit lui Iulian Bocai, pentru volumul Ciudata şi înduioşătoarea viaţă a lui Priţă Barsacu.
Printre cîștigători s-au mai numărat: Ion Pop la categoria Critică literară, cu volumul Poezia românească neomodernistă, Sanda Golopenția la categoria Memorialistica cu volumul Bulevardele vieții. La categoria Poezie: Vasile Leac, cu volumul Monoideal și Cosmin Perţa, cu volumul Cîntec de leagăn pentru generaţia mea.
De asemenea, s-au mai acordat: Premiul Special al revistei, Premiul Observator Lyceum, Premiul Universitas pentru poezie și Premiul Opera Omnia „Gheorghe Crăciun”. Mai multe detalii, aici.
Romanul Fontana di Trevi, apărut de curînd în „Seria de autor Gabriela Adameșteanu” a Editurii Polirom, este laureat și al Premiilor Radio România Cultural pentru proză, ediţia 2019, Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2018, la secțiunea Proză. Fontana di Trevi a fost, de asemenea, nominalizat la Premiul Cartea anului 2018, oferit de „România literară”.
„Fontana di Trevi reconfirmă că Gabriela Adameşteanu este unul dintre marii scriitori ai României de azi. Romanul o are în prim-plan pe Letiţia Branea (cea mai longevivă eroină a acestui univers artistic şi protagonista, astfel, a unei trilogii), aflată, acum, în imediata actualitate şi sosită la Bucureşti din Occidentul în care trăieşte (cu alte cuvinte, avînd statut de migrantă).
La fel ca mai toate cărţile anterioare ale scriitoarei (faţă de care, însă, are evidentă autonomie, putînd fi citită atît ca piesă de sine stătătoare, cît şi ca o sinteză subtilă şi durabilă), şi aceasta lucrează cu tema feminităţii, iar, prin intermediul ei, angajează un torent de istorie românească recentă. Accentul se mută aici de pe neiubirea istovitoare resimţită de femeie (care, în lipsa sentimentului, se consideră abandonată, menită unei vieţi pustii) la neiubirea şi părăsirea de patrie, de la – în termenii Letiţiei – mal aimée la mal du pays.
Cu un trecut atît de greu şi de neclar, cu un prezent atît de confuz şi de convulsiv, mai are România un viitor? Iată întrebarea teribilă pe care, prin mijlocirea unor biografii narative impecabil conduse, romanul de faţă o avansează.” (Sanda Cordoş)
Mai multe detalii, aici.
Fabula existenţială, de Ştefan Afloroaei, colecţia „Plural. M”
„Paginile de faţă aduc în atenţie unele chestiuni ce par să scape preocupărilor şi urgenţelor noastre obişnuite. Bunăoară, cea privind distanţa – uneori greu de înţeles – dintre a trăi şi a exista. Sau cea a unui posibil sens, mai bine spus a felului în care sensul şi nonsensul survin în economia instabilă a existenţei noastre. Dar şi altele, precum cea privind confruntarea omului cu propria libertate şi, în definitiv, cu timpul ca atare. Reluarea lor îşi află pretextul, cel mai adesea, în anumite scrieri şi mărturisiri ale celor care, precum Nietzsche şi Tolstoi, Borges, Eliade şi Kawabata, ne-au lăsat destule spre reflecţie. Contează atît ce s-a spus deja, cît şi întrebările omului de astăzi, nevoia lui de a revedea singur o anumită stare de lucruri. În definitiv, la oarecare distanţă de grijile noastre obişnuite există nevoi sau întrebări care, uneori, ne pun viaţa la încercare şi ne măsoară cu aparentă naivitate propria existenţă. Constituie, într-un fel, replica din umbră a celorlalte, îndoielile mereu amînate, odată cu acele aşteptări ce par definitiv ascunse.” (Ştefan Afloroaei)
Mai multe detalii, aici.
Romanul Ciudata şi înduioşătoarea viaţă a lui Priţă Barsacu, de Iulian Bocai este și cîştigătorul Concursului de Debut al Editurii Polirom, ediţia 2018.
Priţă Barsacu s-a născut şi creşte într-un sat de cîmpie de pe malul Oltului, în apropierea unei hidrocentrale, care deseori ia ca tribut vieţi omeneşti, transformîndu-le apoi în energie electrică. Băiatul străbate lumea copilăriei lui împotriva curentului, candid şi curios, pasionat precoce de ştiinţele naturii, neasemănîndu-se cu nimeni, dar fiind nevoit să semene cu toţi. Trecerea sa meteorică prin viaţă e o aventură a cunoaşterii naturii umane, dar mai ales a lumii necuvîntătoarelor, de care se apropie cu pasiunea primilor naturalişti şi cu rigoarea naivă a taxonomistului amator. „Bildungsnovella” lui Iulian Bocai este un caleidoscop al primei copilării într-o lume a lipsurilor, a cruzimii şi a violenţei, iar forţa ei stă în scriitura ironică şi în aceeaşi măsură plină de înţelegere, care nu lasă povestea să devină o simplă fabulă socială, ci face din ea o încercare de a salva de la uitare o lume anonimă, frumoasă şi sălbatică.