SINGURUL CARE DECIDE, SINGURUL CARE CONTEAZĂ

Dincolo de jocurile de culise, de toate giumbușlucurile de pe scena politică a țării, referitoare la alegerile de tot felul, există o voce a rațiunii, un glas care contează și încearcă să acopere zumzetul de muscă decapitată pe care îl întreține forța .

”Klaus Iohannis a renunţat la demnitatea de președinte al României. El este, în prezent, doar șef de campanie al PNL pentru europarlamentare și candidat la prezidenţiale al aceluiași partid. Nu mai respectă nici măcar aparențele. Merge la reuniuni ale liberalilor, organizează întâlniri restrânse cu liderii de campanie ai PNL. În aceste condiții, de ce ar trebui partidele din alianța de guvernare să participe la parodia consultărilor de la Cotroceni?”

Este acesta un punct de vedere al celor care refuză un anume dialog impus, o anume încercare de normalizare a atitudinii, chiar dacă aceasta vine din partea celui care ignoră cu bună știință din prerogativele sale constituţionale de mediator, de exemplu. Ne aflăm în situația vânătorilor de greșeli, a exagerărilor de semnificaţii, atunci când ar fi trebuit să ne concentrăm în exclusivitate asupra acelor dezbateri care ne-ar putea apropia, care ne-ar putea aduna, sensibilizând atenția electoratului, în ansamblul său. Nu ar trebui să mai promovăm dezbinarea. Este suficientă atât cât s-a prelungit, atât cât a reușit să ne fărâmițeze, să ne disipeze glasul de la unul ferm, la o sumedenie de schelălăituri, care mai de care mai caraghioase și mai jalnice în esența acestora.

Vrem sau nu vrem, ne convine sau nu, suntem puși la zid în totalitate, condamnarea sunând a reproş general prin identificarea iresponsabilității celor care nu vor să țină cont de ceea ce dorește poporul. Se merge în continuare pe atacul sub centură, asumat de fiecare parte, astfel încât ”statul sunt eu” a devenit scuza tuturor actorilor politici care au afișat o astfel de pretenție.

Pe fond, lucrurile stau cu totul invers. Cei care se dau drept salvatorii țării, ai poporului român, sunt, de fapt, groparii. Liberalii, care ar trebui să fie pe față luptătorii anticomunişti, se apropie din ce în ce mai mult de torționarii care au maltratat istoria acestui neam. Tot aceștia au ajuns să fie batjocoriţi de gesturile lor iresponsabile, de îmburicarea lui Ludovic Orban, de exemplu, în stilul celui mai penibil borfaș, în spatele căruia se stivuiesc rânduri, rânduri ”dușmanii poporului”, încercând astfel să ajungă la înălțimea conflictului falsificat de acest gen de pretenții greu de ignorat, în cele din urmă. Chiar dacă, istoricește vorbind, liberalii reali au fost victimele duse până la moarte de torționarii care l-au născut pe Augustin Lazăr, sub formă de continuator al blestemului urmaşilor victimelor regimului comunist, urmașii acestora nu fac altceva decât o blasfemie greu de explicat, greu de înțeles, greu de admis. Este incredibil momentul pe care încercăm să-l trăim, să-l depășim, să-l trecem în cealaltă parte a gândului, spațiu în care de 30 de ani tot încercăm să ne stivuim lucrurile bune, ce ne sunt în avantaj, care reușesc să ne construiască atitudinea demnă, responsabilă, ”greu de ignorat”.

Este la limita credibilului starea în care s-a ajuns.

Virusul dâmbovițean a infestat și atmosfera de la Bruxelles, reușind să blocheze aspirațiile Parlamentului European în ceea ce o privește pe Laura Codruța Kovesi, preferata pentru funcția de procuror șef european. Acest rezultat a fost obținut prin introducerea dihoniei între Parlamentul și Consiliul European, acesta din urmă preferând pe reprezentantul Franței, în detrimentul procurorului român. În acest caz, există în curs o cercetare penală, pentru corupție, infracțiuni de luare de mită și abuz în serviciu, dacă nu se mai adaugă explicit mitocănia și minciuna, sub formă de mărturie mincinoasă. Nu spun eu că Laura Codruța Kovesi este vinovată. Cred că ar trebui să se bucure de ceea ce nu a lăsat victimele anchetate de DNA să se bucure, adică de prezumția de nevinovăție. Nu spun că este necesar ca inculpata să-și demonstreze nevinovăția. Cred că a-i servi o lecție prin logica lui ”ba pe-a mă-tii! este un răspuns greșit. Așa ceva nu se face. Așa ceva nu poate decât să ne scufunde și mai mult, să ne arate nouă că o altă formula de a oferi Justiției șansa salvării, șansa redresării, revenirea la suprafață, nu există. Greșit. Este necesar ca dosarul Laurei Codruța Kovesi (sau dosarele) să fie fundamentate și mai apoi judecate în conformitate cu valențele independenței justiției, a libertății acesteia de a judeca în conformitate cu probele împotriva inculpatului, dar și în avantajul acestuia, astfel încât judecata să fie nepărtinitoare. Atenție, atât probele care inculpă, cât și cele care disculpă, sunt adunate la dosar de același procuror anchetator!

Aceasta este proba supremă a unui dosar construit la modul profesionist, nepărtinitor, în care adevărul este singurul care decide, singurul care contează. 

ADI CRISTI