FĂCĂTORII DE DESTINE

Pesediștii strâng rândurile în aceeași ușă cu ajutorul căreia au dat o nouă formă partidului, făcându-l ”un partid de mase”. Un partid de sală de mese, în care se servește ”de la cazan” astfel încât să fie asigurată ieșirea din labirint sau ieșirea din mirosul înecăcios de fasole cu ciolan sau de varză cu carne. PSD este surprins ca fiind singurul partid care se întinde cât se întind hotarele țării, în toate cele patru puncte cardinale, spațiul în care Liviu Dragnea domnește după cum îi este vrerea.

În paralel cu această alunecare în deșert a unui partid politic, suntem loviți cu leuca în cap de un alt gest, de această dată venit dinspre GDS, ”forma supremă a societății civile”, una dintre puținele articulații ale demnității intelectualilor țării, rămași în primele rânduri. Acum, ca în noaptea minții, conducerea acestui Grup de Dialog Social, nu numai că îl premiază pe Augustin Lazăr, procurorul comunist dovedit a fi făcut rău condamnaților politici din vechiul regim, în calitatea sa de șef de comisie de eliberări condiționate. Actele vremurilor, dar mai ales condamnații rămași în viață, dovedesc fără tăgadă că Augustin Lazăr a fost un instrument al sistemului, care nu a făcut nici un gest de a salva de la închisoare pe cei care stăteau la semnătura sa de șef de comisie. A refuzat, dar a ajuns fără nici o jenă procuror general în regimul democrat de după 1989, în România. Mai mult, slugărnicia sa s-a dovedit a fi un reflex condiționat atâta timp cât, aceeași atitudine, de slugă obedientă regimului, l-a pus în situaţia ridicolă de a o sluji pe Laura Codruța Kovesi, fără a-i cenzura gravele abateri, așa cum i-a înlesnit președintelui Klaus Werner Iohannis un tratament aparte, privilegiat, de liniște în familie.

Cererea ministrului Justiției, Tudorel Toader, de revocare din funcție a lui Augustin Lazăr înaintată președintelui, a prins deja păianjeni, fiind practic ne luată în seamă, chiar dacă această instituție a revocării a fost clarificată de CCR, în cazul Laurei Codruța Kovesi.

Pentru că am ajuns la Tudorel Toader, ca o închidere de cerc, mă simt nevoit să mă întorc la atitudinea cu care am început acest editorial, aceea a PSD, de fapt a celui care este omul orchestră la social-democrații anului 2019, Liviu Dragnea.

Pesediștii l-au sacrificat pe Tudorel Toader din fruntea Ministerului Justiției pentru o serie de nemulțumiri adunate de baroniadă pesedistă, căreia i-a cam încurcat socotelile. 

De fapt, marea supărare a fost refuzul specialistului Tudorel Toader de a emite ordonanţele de urgență după chipul și asemănarea lui Liviu Dragnea. Realizările ministerului condus de Tudorel Toader adună peste 70% din totalul angajamentelor electorale, după doi ani de guvernare PSD, ceea ce transformă ministerul într-un minister performant și nicidecum într-unul codaș.

După decapitările a două guverne PSD, ai căror premieri au fost pur și simplu sacrificați, iată că a venit rândul lui Tudorel Toader, cel care, a pus ordine în modul în care Justiția trebuie să funcționeze, în spiritul dreptății, în spiritul decontului, pe care legea trebuie să-l facă, față de toți cetățenii, indiferent de importanța acestora în societate.

Scandalul mocnit continua să fie ținut la foc mic, fără a ignora posibilitatea ca acesta să izbucnească violent, pe fondul lipsei de caracter al celor care se întind ca magiunul pe bucata de pâine. Când privim dintr-un punct exterior întregul bâlci acesta devine mai hilar când vedem că în locul lui Tudorel Toader a fost preferat Eugen Nicolicea, omul care s-a remarcat ca fiind unul dintre cei mai fideli soldați ai partidului construit  sau dezarticulat de Liviu Dragnea. Evident că, probitatea profesională a acestuia nu are cum să fie comparată cu ceea ce a demonstrat Tudorel Toader, cel care a fost obligat până la un anumit timp cu scoaterea castanelor fierbinți din foc, pentru ca acestea să fie puse în traista lui Liviu Dragnea.

CEX-ul de la PSD a aprobat demiterea lui Tudorel Toader sau posibilitatea acestuia de a-și da demisia. Din nou încrâncenarea care nu aduce nimic bun în situația generală în care se află astăzi țara, între încrâncenare, ură și dușmănie.

Situația a devenit chiar incandescentă cu atât mai mult cu cât Tudorel Toader nu recunoaște că premierul Viorica Dăncilă i-ar fi cerut demisia, iar sursele din PSD, după această postare, confirm că de la Palatul Victoria a plecat spre Cotroceni, pe lângă cele două nominalizări pentru completarea guvernului la ministerele: ”Fonduri Europene”,  ”Românii de pretutindeni”, și cererea de revocare a lui Tudorel Toader și numirea înlocuitorului acestuia, Eugen Nicolicea. 

Păcat, suntem specialiști în a ne tăia singuri craca de sub picioare. Din această învălmășeală pe lângă încrederea în clasa politică mai pierd masiv și social-democrații ajunși la mâna făcătorilor de destine. Retragerea sprijinului politic este similar cu decapitarea, fără nici un alt comentariu.

ADI CRISTI