24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Una câte una cad cărămizile celei mai fortificate cetăți în care ar fi trebuit să fie păzită lupta împotriva corupției. Eșec după eșec înregistrează ceea ce a mai rămas din ”Noi suntem DNA”, oferind o imagine jalnică construcției Laurei Codruța Kovesi. Nu știu ”ce-i mână în luptă” pe cei blocați în starea de adulație față de fosta regină a luptei împotriva corupţiei, dar mediul înconjurător, prin care se mișcă Înălțimea Sa, nu este unul sănătos, atâta timp cât un urmărit penal, un infractor, este în jocul numirii în funcția de procuror general european (sic!) Pe când astfel de căi ale Uniunii Europene devin din ce în ce mai întortocheate, lăsând Bruxelles-ul de râsul curcilor, cu un Timmermans excitat la maxim împotriva propriei sale culori politice, doar pentru că nu i-a ieșit socoteala (din calcule sau din pantaloni – configurația sa fizică este încă neclară), la București, dincolo de ambițiile suicidale ale lui Liviu Dragnea, Justiția se află într-un accelerat proces de a-și reveni, de a se trezi din somnul rațiunii, începând la foc automat să regleze marile erori ale procurorilor DNA, cei care au reușit să compromită întregul concept de luptă împotriva corupției. Nu poți lupta împotriva unor infracțiuni pe care nu reușești să le dovedești, producând la rândul tău încălcări grave ale legii. Un om nevinovat, doar pentru a-ți demonstra teoria, nu poate deveni victimă, nu poate fi sacrificat pe acest altar pe care este nevoie de un sacrificat întru exemplificarea luptei dusă cu orice preț împotriva corupției. Acest ”cu orice preț” nu poate să însemne ”prin încălcarea legii”. Orice ar putea să însemne, cu prețul sacrificării vieții personale, cu prețul muncii fără odihnă, dar niciodată nu va fi acceptată condamnarea unui nevinovat, doar pentru a mări numărul condamnaților rezultați din lupta dusă împotriva corupției.
Suntem deja în momentul în care Justiția încearcă să-și revină. Încearcă să iasă din tăcerea complice, din timorarea pe fondul căreia încălcările de lege erau motivate doar de tot felul de bilețele puse pe masa judecătorilor, în momentul în care aceștia trebuiau să dea sentința de condamnare. Astăzi se simte deja un puternic refuz de a mai fi înregimentat în interesele statului paralel, a intereselor celor care cu premeditate se situează în afara legii.
Instanțele de judecată din România, cu excepția ICCJ, care a ajuns să întrebe Curtea de Justiție a Uniunii Europene dacă o decizie a Curții Constituționale a României trebuie respectată – sic!, devin din ce în ce mai lucide, din ce în ce mai eliberate de presiunea procurorilor DNA (care un deceniu și mai bine au făcut jocurile), reușind astfel să facă dreptate celor cărora legea le dă dreptate.
Astfel, Călin Popescu Tăriceanu a fost achitat de ICCJ, neconfirmându-se acuzația de mărturie mincinoasă, pe care o invoca rechizitoriul DNA. Președintele Senatului a primit astfel un vânt prielnic în posibilitatea de a participa la toamnă la prezidențiale, cu șanse mari de reușită, în timp ce Liviu Dragnea încă mai este blocat în prăpastia penalilor.
Mai mult, guvernul Dăncilă se află în situația de a cere dreptul la cuvânt în fața aceluiași Liviu Dragnea, drept la cuvânt care îl face pe prim ministrul României să ceară ieșirea din indicațiile prețioase ale celui care ne-a obișnuit să-l recunoaștem a fi umbra care dictează. De data aceasta Viorica Dăncilă a dat de înțeles că ea este primul ministru, că ea este pusă în situația de a restructura cabinetul, chiar dacă ideea cu această restructurare de moft nu îi aparține. Dar, văzându-se cu un Nicolicea la Justiție (care să-l înlocuiască pe profesorul tuturor absolvenților de drept, Tudorel Toader – Sic!) și cu alte două propuneri de verzături, într-adevăr, fără alura pe care o astfel de funcție o solicit, Viorica Dăncilă propune președintelui Klaus Werner Iohannis formula interimatului, ceea ce înseamnă folosirea la cele trei ministere a câte unui ministru deja din guvern, care să preia pentru 45 de zile și portofoliile deja vacanțate prin demisia celor trei, sfătuiți să-și dea demisia de același inepuizabil păpușar-sforar! În acest caz Klaus Werner Iohannis nu va mai putea să-și ducă la bun sfârșit acțiunile sale de nimicire ale guvernului PSD-ALDE.
De fapt, președintele nu renunţa în nici un fel la șicane, chiar dacă se situează flagrant în afara Constituției, atâta timp cât el, în cazul remanierii, nu are nici o prerogativă privind îndeplinirea programului guvernamental, el putând să aibă observații doar în ceea ce privește legalitatea, nu și oportunitatea.
Rămânem în continuare pe marginea prăpastiei, într-o echilibristică periculoasă, în care Justiția încă te ține între adevăr și minciună, cu aceeași dezinvoltură cu care ești obligat să plătești greșelile care nu-ți aparțin. Paradoxal, statul de drept își arată dezinvolt toate rănile, toate găurile pline de putreziciune, hăuri în care ești aruncat și din care nu mai reuşeşti să ieși la suprafață.
ADI CRISTI
