HRISTOS VA ÎNVIA ȘI ÎN ACEASTĂ NOPATE

VDupă moartea zidită din trădare, a fost liniște de mormânt. După această împietrire apăsătoare, atât cât să oprească respirația lumii, a venit exclamația dezrobitoare de tristețe și înălțătoare de speranțe: Hristos a Înviat!
Chiar dacă de la prima lectură din această dimineață și până la Înviere mai sunt ore bune înspre miezul de noapte, noi știm povestea de 1986 de ani, știind că Iisus Hristos a fost Răstignit pe când avea vârsta de 33 de ani.
Știm că, din anul nașterii Mântuitorului s-a schimbat și era în care trăim sau mai ales față de care ne raportăm. Împărțim astfel timpul: Înainte de Hristos (Înaintea Erei Noastre) și După Hristos (După Era Noastră).
Dincolo de această convenție necesară limpezirii timpului și mai ale a timpurilor, mai există o nevoie de disciplinare a raporturilor dintre cei care reclamă abateri de la adevărul istoric și cei care provoacă aceste mistificări, fiind tributari intereselor private sau cele care construiesc acele mult invocate ”grupuri organizate infracționale”.
Iisus Hristos știa că va fi trădat. Știa că trădătorul său este Iuda Iscarioteanul, cel pe care el, Fiul lui Dumnezeu l-a ales în rândul celor 12 apostoli.
”Toate dovezile Scripturii arată înspre faptul că el nu a crezut niciodată că Isus este Dumnezeu. Poate că nu a fost convins că Isus era Mesia (aşa cum a înţeles Iuda). Spre deosebire de ceilalţi ucenici care L-au numit pe Isus „Domn”, Iuda nu a folosit niciodată această titulatură cu privire la Isus ci, în schimb, L-a numit „Rabbi”, mărturisind că Isus nu este cu nimic mai mult decât un învăţător. Cu toate că alţi ucenici din când în când au făcut mărturisiri de credinţă şi loialitate (Ioan 6.68, 11.16), Iuda niciodată nu a făcut acest lucru şi se pare că a păstrat tăcerea. Această lipsă de credinţă în Isus este fundamentul pentru toate celelalte consideraţii enumerate mai jos. Acelaşi lucru rămâne adevărat şi pentru noi. Dacă nu Îl recunoaştem pe Isus ca fiind Dumnezeul întrupat şi, prin urmare, Singurul care ne poate da iertarea păcatelor — şi viaţa veşnică ce vine împreună cu ea — vom fi supuşi la o mulţime de alte probleme care vin dintr-o vedere greşită a lui Dumnezeu”.
Și, cu toate aceste evidențe, Iisus Hristos și-a dat întâlnire cu Moartea, fără a mima surprinderea, fără a invoca iertarea. Avea nevoie de această Jertfă supremă a pământeanului pentru a reuși să ierte păcatele celor care au greșit în fața lui Dumnezeu. S-a dat singur jertfă să fie iertați toţi cei care au ajuns să păcătuiască în minciună, crimă, hoție, desfrâu, gândind că doar bunătatea dusă la extrem, la neînțelegere mai poate trezi din somnul rațiunii pe cei sortiți a fi nimiciți sau nimicitori.
Timpul scurs între Florii și Răstignire poate fi considerat un timp al mărturisirilor, un timp al învățămintelor, în care suferința, umilința și smerenia sunt mâinile libere ce reușesc să scoată din cer rugăciunea dumnezeiască, sub formă de libertate, de prelungire a tăcerii din acest miez de noapte în așteptarea strigării: ”Veniți de luați lumină”!
Credința a reușit între timp să facă ordine în noi, să ne disciplineze într-un mod coerent, fără a ne exacerba gesturile fanatismului, exersate cândva de Inchiziție, oferindu-ne libertatea cunoașterii, a înțelegerii, a încrederii în rațiunea noastră care ne pune față în față cu legea. Avem de partea noastră forța reglementării prin lege și mai ales respectul față de lege, indiferent de cine încearcă să interpreteze articolul de lege în favoarea sa.
O astfel de abordare, un astfel de melanj între Noaptea de Înviere și timpul present este una inedita pentru editorialul acestui ziar, din ultimii 30 de ani. Niciodată nu am încercat să explic ceea ce s-a întâmplat atunci, acum 1986 de ani și ceea ce se întâmplă astăzi, pe 27 aprilie 2019.
În primul rând, acum 65 de ani m-am născut, iar Iisus Hristos reușise să-și repete Învierea de 1921 de ori. Din acel an înregistrat de istorie ca fiind anul unu După Iisus Hristos, în eventualitatea în care am accepta să dăm o abatere admisibilă de ±300 de ani, suntem din ce în ce mai precauți și mai apropiaţi de iubirea dumnezeiască, încercând să păstrăm caldă amintire și mai ales povestea Răstignirii lui Iisus Hristos, a Învierii și mai apoi a Înălțării, regăsirii Fiului lui Dumnezeu în apropierea lui Dumnezeu Tatăl, loc din care continuă să pledeze pentru noi, pentru iertarea păcatelor noastre, pe fondul pocăinței, a recunoaşterii și mai ales a conștientizării greşelii comise.
Nici un om nu a reușit să trăiască Învierea originală, de acum 1986 de ani. Dar, nu putem să nu ține cont că această stare poate fi considerată moștenirea fără de care nimeni nu ar mai fi simțit Sfântul Duh, care ne ține împreună așa cum ne dictează din clipă în clipă rugăciune ”În Numele Tatălui, al Fiului și Sfântului Duh, Amin!” Hristos va Învia și în această noapte!
ADI CRISTI