24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
S-a dus și măreața vacanţă a Învierii și, în același timp, a sărbătoririi muncii, chiar dacă per total am cam rămas fără clasă muncitoare, singura care a condus poporul fără ca să-și dea seama. Chestia cu condusul a atins apogeul atunci când a trebuit să ”participi fără ca să te bagi”, în cazul acesta ieșind din vulgaritate, ajungând pe tărâmul reprezentativității. Îți alegi reprezentanţii care să lucreze pentru tine, în timp ce tu poți ”să stai cu burta la soare” sau cu burta strangulată de mațele goale, flămânzite și fără nici de unele de pus pe masa, lăsându-ți aleșii să se ocupe de toate cele necesare să-ți fie ție bine. Enunțul acesta este frumos, perfect, deosebit de tentant, cum mai poate fi o veste bună, de lungă durată, și nu una normal care să reziste nu mai mult de trei zile, timpul acordat supravieţuirii oricărei minuni.
Poate de aceea din nou analiștii politici sunt îngrijorați, fără a exagera miza alegerilor europarlamentare, intrate deja în campania electorală, pe linia dreaptă a alegerii noii componențe a Parlamentului European.
Importanța momentului este cu atât mai bine scoasă în evidență, prin ideea de repetiție generală pentru următoarele alegeri care contează în agenda fiecărui roman, în sensul că așteptările acestuia vor fi în direct conectate la așteptările sale individuale și diurne, așteptări legate în primul rând de viața de zi cu zi, de îmbunătățirea nivelului de trai.
O astfel de confruntare este de asemenea subordonată așteptărilor votului în cunoștință de cauză. De 30 de ani ne tot obligăm cu mâna pe inimă să votăm dacă nu pe cei mai buni dintre noi, atunci pe cei necesari momentului. Este ca și cum am avea o sumă de valori, cele mai performante în domeniul lor. Am deține piscurile mondiale în varii domenii, decise să pună umărul la ”binele întregului popor”, fără a uita sau neglija nici măcar un individ. Deci alegerea nu va fi data de valoare, cât mai ales de oportunitate. Ne aflăm în mijlocul valurilor, atunci avem nevoie de navigatorii noștri de excepție, care știu să ne ducă în siguranţă la mal. Ne aflăm atacați de haitele de lupi, atunci vom apela la vânătroii noștri experimentați, care vor știi să-i nimicească înainte de a deveni un pericol public. Aceștia vor fi aleșii necesari momentelor prin care vom trece și din care suntem deciși să ieșim victorioși.
A vota în cunoștință de cauză continua să fie Fata Morgana, pe care poporul român încă mai este blestemat să n-o atingă. De fapt, vorbim aici de un paradox. Dacă toate voturile ar fi date după ceea ce înțelege fiecare alegător român, model 2019, atunci s-ar provoca unul dintre cele mai mari dezastre, ajungându-se la un for legislativ imposibil, greu de rostit, greu de articulat într-un demers coerent. Alegerea în cunoștință de cauză impune din start un minim de educație, de înțelegere și mai ales de informație, care să nu fie ”rodul” știrilor false, să nu fie rodul unor manipulări greu de evitat și care provoacă acest tsunami care continua să ne dea de-a berbeleacul.
În spațiul public sunt aruncate o serie de scenarii otrăvitoare, care au această misiune de ”a ameți poporul cu televizorul”, de a-i crea acea stare de ”nu știu încotro să o apuc.” Vorbim astfel despre forțele din umbră sau din exteriorul țării care sunt principalele vinovate de influențarea cursului politicii pe malurile Dâmboviței, indiferent de ce vrea poporul. Vrem sau nu suntem încă pedepsiți să ascultăm de ordinile venite din ce în ce mai vizibil de la Înalta Poartă de la Bruxelles. Dacă față de cealaltă Înaltă Poartă de la Constantinopol viitorul domn era recunoscut după ce își plătea firmanul, iată că obiceiurile s-au păstrat cum se mai păstrează tradițiile și vechile obiceiuri, cele mai importante nuanţe, care ne caracterizează ca neam și ca națiune.
Ceea ce s-a schimbat ține de evoluția monedei, dar nu și de valoarea acesteia. Sunt amănunte care contează în decor, culoare și, nu în substanța loviturilor de copită. Poporul român a rămas constant în poziția capului aplecat, pe care sabia nu-l taie, dar nici nu-l lasă să doarmă pe pernă.
Încă nu suntem deciși înspre cine să mergem. Înspre trecut sau înspre viitor? Chiar dacă cel mai simplu răspuns ar fi ”înspre viitor”, o inerție deloc de neglijat ne trage înspre trecut, mai ales din cauza mentalităților care ne domină profund. Viața bate filmul rămâne amprenta care ne prezintă a fi acel popor frumos și deștept, dornic să se ia de brăcinari cu Europa pentru a-și dovedi forța, tinerețea și mai ales competența. Acesta ar putea fi acel Cui a lui Pepelea, care ne tot intră de 30 de ani în părțile moi ale trupului.
ADI CRISTI
