24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Un sondaj interesant prin consistența sa și realizat pe o televiziune de știri (Antena 3) referitor la alegerile europarlamentare, relansează o nouă perspectivă pe scena politică a țării, chiar dacă, per total, nu se schimbă prea mult polii puterii.
În acest sondaj PSD va obţine 41,66%, în timp ce PNL se va prăbuși brutal la 12,23%. Partidul lui Victor Ponta, PRO România, se situează sub pragul de 5% ajungând la 4,28%, acolo unde îi mai întâlnim și pe cei de la PMP (3,44%), UDMR(1,07%), în timp ce ALDE adună 10,67%, iar USR+ 21,84% (Sic!)
Cu mai puține cuvinte partidele parlamentare, în versiunea alegerilor generale, în care se vor păstra aceleași opțiuni electorale, vor fi PSD, PNL,USR, ALDE. La acest examen în fața electoratului se păstrează polul de putere PSD-ADE, în timp ce PNL schimbă locurile cu USR în ceea ce privește preferinţele electoratului în alternative de guvernare. De fapt, PNL a jucat doar pe cartea lui Ludovic Orfan, carte vizibil perdantă, în timp ce USR+ va ocupa ocupa locul II pe eșichierul politic parlamentar. Teoretic, insistând pe pragmatismul politici, pe compromisul dictat de un interes major, chiar și pasager, poate fi imaginată și acea majoritate de 2/3 necesară modificării Constituției. Dacă am construi acest tip de ”majoritate de serviciu”, chiar și sub denumirea monstruoasei coaliții s-ar putea alătura în aceeași parte a plenului Parlamentului României partidele PSD (41,66)+USR+(21,84%)+ALDE(10.67%), adunând astfel un procent brut de 74,17, fără a ține seama de redistribuiri, atâta timp cât în afara calcului aritmetic, dacă vom scădea procentele obținute de partidele care nu au intrat în Parlament, ProRomânia (4,28), PMP (3,44), UDMR (1,07), deci 8,69, am obține un procent de redistribuire, la care se va adăuga 4,81%, restul care va rămâne până la 100%.
În acest calcul pur teoretic opoziţia va fi asigurată de jalnicul PNL, care va primi procente substanţele din redistribuire pentru a-și îmbunătăţi scorul la alegerile generale din 2020.
Insistăm asupra caracterului teoretic al acestui adevăr, ținând cont pe câteva variabile greu de imaginat în latura lor pesimistă. Mă refer astfel la scorul pe care în poate obține UDMR, formațiune politică ce mizează constant de 30 de ani pe un electorat stabil de 6-7%. De asemenea mă refer la ProRomânia și la PMP, partide care au de partea lor un electorat format în jurul unor personalități politice, respective acel tip de electorat încercat în bătălia politică de 15 ani made in Traian Băsescu.
Nu trebuie să uităm că aceste alegeri decisive pentru viitorul imediat al României vor fi precedate de alegerile prezidențiale, cele care vor da cu prisosință tonul la cântec în evoluţia sau involuția României în următorii patru ani. Dacă președintele României va fi Călin Popescu Tăriceanu, atunci România va avea o nouă șansă de a oferi Europei un nou salt, o nouă atitudine în ceea ce privește apărarea demnităţii naționale. Pe fondul acestui deziderat se poate imagina acea majoritate copleșitoare, singura în stare să ne asigure necesarul și mult invocatul motor de dezvoltare, dar nu pe principiile servilismului, ci a celor acordate de demnitatea poporului roman, scos din umilință și batjocură.
Astăzi, România suferă de învrăjbire, dușmănie, ură, cu focare masive și periculoase înregistrate la nivelul poporului roman. Europa doar se îngrijește să avem toate motivele de întreținere și accentuare ale acestui măcel, dându-ne impresia că unii sunt mai buni decât ceilalți, atitudine ce nu ne poate absolvi de imensa vină a fratricidului. Ne omorâm unii pe alții, nu mai ține cont de ce vrem cu adevărat, rămânem simple unelte de tortură și de exterminare în mâinile celor care nu ne-au vrut binele niciodată, în varinata în care acest bine, nu îi îmbogăţesc pe ei rapid, cu costuri minime sau, dacă, se poate de gratis. Când vorbim despre ”pe gratis” deschidem o nouă pagină în istorie dedicate sclavagismului. O pagină cu stăpâni de sclavi, cu târguri de sclavi, cu acel comerț de sclavi, este adevărat fără lanțuri vizibile, grele și ruginite, fără scenele din lemn pe care sunt prezentați sclavii sau chiar bucățile de sclavi. Astăzi lanțurile și cătușele sunt de fapt tratatele politice și rezoluțiile, recomandările obligatorii, mult mai inumane decât fierul cu ajutorul căruia ne era limitată libertatea de mișcare. Pe acest principiu al comparației ne putem imagina ce înseamnă astăzi ”târgurile de sclavi”, care poate fi scena în care se desfășoară acest comerț, adus la perfecțiunea lucrurilor sensibile, delicate, simțitoare, prin dese exerciții de eliminare a gesturilor grosiere ale biciului, violului, destinului implacabil a celor care s-au născut din sclavi pentru a rămâne sclavi.
Există și o variantă a prelungirii acestui coșmar pentru poporul roman, dacă vom merge în continuare pe talpa leneșă a lui Klaus Iohannis, refuzând mâna întinsă a contracandidatului său, oricare ar fi acesta, cu singura condiție ca el să simtă românește, să iubească limba română și tot ceea ce se adună în spațiul natural al României. Și, poate mai mult decât toate acestea, președintele României trebuie să fie din stirpea caracterului marilor noștri domnitori, voievozi, regi, astfel încât să nu îngenuncheze niciodată în fața dușmanului, pe care să-l țină în picioare la hotare și nicidecum să se întindă preș sub picioarele acestora.
Într-adevăr, pe 26 mai se joacă nu doar soarta Europei, cât mai ales soarta României!
ADI CRISTI
