8. Am amânat să murim
Lasă-mă să visez cum vom mai fi
când nu vom mai fi
Nici o aparență să nu dispară
nimic să nu dea de bănuit
că s-a întâmplat ceva…
Că se va întâmpla ceva deosebit
în timpul neatenție noastre
(de a nu răspunde prezent
la următorul apel de seară)
am amânat să murim.
9. Prea multele răni ale suferinței
Vorbim în șoaptă
să fim auziți de toți curioșii…
De cei care au obiceiul hrănirii
din povestea de dragoste a altora.
Au un simț al ascultării ieșit din comun:
aud șoaptele încă nerostite
surprind gesturile trupurilor
îmbăiate în lichidul iubirii
dezbrăcându-se de prea multele sensuri,
de prea multele răni ale suferinței
crescute sub forma petalelor de maci.
10. Scos la lumină și la dezmorțire
Din depărtarea ochiului ațintit
inimile decupate din plăcerile iubirii
seamănă cu două mingi dezumflate,
atârnate deasupra strigătului sub forma însemnelor de manual,
de ”temă pentru acasă”:
Cine va face ca ele, la fel va păți!
În așteptarea rătăciților de calea cea dreaptă (drumul devenit înfundat
aortă colmatată cu scenele erotice
din Sodoma și Gomora sau din zilele noastre)
privirile nemișcate, imobile
ne plictiseau de moarte
până la acel surâs înghețat
scos la lumină și la dezmorțire:
Surâsul tău este din ce în ce mai probat
asemenea condorului Cenușăresei
așteptând să vină prințul și să strige:
Asta e! Acum bucuria poate fi explicată
Poate acum să se prelingă
pe chipul misterios,
(din aceeași ediție cu La Gioconda
sau Mona Lisa)
pe când aceasta a dormit înrămată
în aceeași încăpere
cu Napoleon Bonaparte…
ADI CRISTI