Iubire cu degetul la gură

Încearcă să te oprești în pântecul liniștii

pregătit să nască degetul dus la gură

Să fie liniște

să ne pregătim pentru tăcere

și mai apoi

veșnicia va pătrunde prin ușa întredeschisă

ce dă spre câmpia unde nu e

suspin sau durere…

Întinde-te pe umbra ce pleacă din mine

și se oprește la marginea muntelui

în locul în care ciobanii își plimbă mioarele

să le-nvețe cântec de dor și de jale

cu mândrele închipuite în hore deschise

cu sânii lăsați să sune a dezmierdare

în care rotirea ne-adună

între doi munți

și o vale…

iubește-mă cu degetul la gură

să nu cumva câmpia să ne afle

rostogolirile să ne-nconjoare

în cerc și mai apoi în sferă

să fim îmbrățișare

prelungită ca un apus furat de mare.

ADI CRISTI