Iubire cu degetul la gură
Încearcă să te oprești în pântecul liniștii
pregătit să nască degetul dus la gură
Să fie liniște
să ne pregătim pentru tăcere
și mai apoi
veșnicia va pătrunde prin ușa întredeschisă
ce dă spre câmpia unde nu e
suspin sau durere…
Întinde-te pe umbra ce pleacă din mine
și se oprește la marginea muntelui
în locul în care ciobanii își plimbă mioarele
să le-nvețe cântec de dor și de jale
cu mândrele închipuite în hore deschise
cu sânii lăsați să sune a dezmierdare
în care rotirea ne-adună
între doi munți
și o vale…
iubește-mă cu degetul la gură
să nu cumva câmpia să ne afle
rostogolirile să ne-nconjoare
în cerc și mai apoi în sferă
să fim îmbrățișare
prelungită ca un apus furat de mare.
ADI CRISTI