24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Mai sunt cinci zile până la aflarea adevărului. Să știm și noi cum stăm. Cine pe cine reprezintă, cine pe cine slujește. Cine a ieșit învingător, cine a pierdut. Cine își va asuma respectul pe care Europa îl va datora României. Alegerile pentru Parlamentul European sunt în logica nouă a unei campanii electorale care, stupoare, a fost direcţionată mai mult spre politica internă decât spre politica externă. Toate discursurile principalelor partide se întorc asemenea bumerangului și lovesc în plin în țara noastră, chiar dacă ele au fost lansate înspre o altă țintă, acolo unde a fost descoperit răul cel mare, răul de pe urma căruia suferim și țipăm în urma durerii.
Nimeni nu ne mai ține minte la Bruxelles, chiar dacă, timp de șase luni, guvernul României a condus Europa. A dat un semnal că miniștri noștri nu sunt mai puțin competenți decât ceilalți miniștri din celelalte 26 de țări membre ale Uniunii Europene.
În spatele acestor alegeri stau, asemenea lațului unei spânzurători, gesturile cu ajutorul cărora explicităm că suntem pregătiți să ne asumăm încă o dată steaua care ne luminează. Avem nevoie de o astfel de expertiză, de un astfel de sistem de referință față de care nu ezităm să ne raportăm în special momentele încă neclare.
Rezultatele de la europarlamentare devin interesante nu numai în scrierea arhitecturii capacitării celor ”33 de trimiși la Bruxelles”, cât mai ales în regândirea structurii de rezistență a guvernării anului 2020, dar mai ales a guvernării care își va asuma mandatul 2020-2024. Într-o astfel de poziționare este de așteptat ca actorii politici să se trezească, să se dezmeticească, încercând astfel să țină ocupată inițiativa celor care văd în zidurile care-i înconjoară, nu o piedică pusă în calea fericirii, ci mai ales singura piedică pusă, neinspirată provocare, în urma căreia nu s-a reușit să se comunice ceva fezabil.
Avem aceeași dorință de a trăi împreună, cum de fapt aveam aceeași plăcere de a ne știi români, de a ne știi la noi acasă, chiar dacă ”acasă” a ajunsă să fie mult mai departe decât în realitate.
Acest tip de încredere poate fi asimilată cu grija părintească față de ceea ce este al nostru. Într-o astfel de logică a dreptului fiecăruia de a se simți liber intervine gesturile constante ale lui Klaus Werner Iohannis care nu contenește cu atacurile împotriva PSD, indiferent de ce ar mai însemna această abreviere. Campania electorală pentru europarlamentare a fost transformată într-un război violent între Klaus Werner Iohannis și Liviu Dragnea. Se poate vorbi astăzi despre lovituri surpinzătoare de amble părți.
Pentru Uniunea Europeana, Romania contează, romanii contează. Ştiţi cine nu contează? O să aflați imediat. Pentru Europa, POD nu contează”, a spus Klaus Iohannis.
„Te și doare capul când îi auzi pe Pajişti prin țara cu tot felul de idei ciudate. Noi știm, Europa nu vrea acest POD, PED încearcă să ne spună că nu este așa bine cu Europa. Locul României este în Uniunea Europeana. România este Uniunea Europeana, Uniunea Europeană este România”, a adăugat președintele României.
Klaus Iohannis a mai spus că statul de drept și independenţa Justiţiei nu sunt negociabile”.
Trebuie să fim cât se poate de atenți, să avem memoria cât se poate de odihnită, astfel încât la vremea în care și președinții dau socoteală (sic!)
„PED încearcă să îndoaie legile pentru a-şi scăpa liderul de puşcărie, PSD încearcă să subjuge Justiţia pentru a-şi scăpa corupţii şi hoţii care s-au cocoţat în vârful statului şi asta în Europa şi în România este inacceptabil. De aceea, nu mai vorbeşte nimeni dintre liderii europeni relevanţi cu PSD, nu fiindcă nu ar vrea să fie cu românii, nu fiindcă ar vrea să ne impună ceva”, a Președintele mai spune că dacă România pierde independenţa Justiţiei, pierde tot. ”Și românii vor plăti, nu PSD”, a completat acesta.
„PSD va pierde la un moment dat alegerile şi vor pleca cu buzunarele bine burduşite. Românii de rând vor plăti pentru acest mega eşec în guvernarea României, ori aşa ceva pentru mine este inadmisibil”, a mai spus Klaus Iohannis.
Iată cum se poate foarte ușor constata că problema lui Klaus Werner Iohannis nu sunt alegerile europarlamentare, cum faptele gravitează în jurul celui mai mare partid român, la această oră, ci pur și simplu soarta sa, din ce în ce mai inertă pentru un viitor mandat prezidențial.
ADI CRISTI
