CREDIBILITATE ȘI SONDAJ

Institutul Național de Statistică ne mai alină puțin dureroasa noastră imaginară prăbușire. Chiar dacă nu vorbim despre o situație roză, în ceea ce privește majorarea semnificativă a indicelui de creștere a populației, vorbim totuși despre o creștere și nicidecum despre iminenta prăbușire, atât de prorocită de tot felul de dușmani, care mai de care mai zbanghii. Nu, românii nu sunt amenințați cu dispariția. Nu suntem amenințați cu asimilarea celor de pe lângă noi, ca un adaus ajuns să respire după virgulă, după zero. Putem să răsuflăm ușurați constatând că suntem anul acesta mai mulți decât anul trecut. Suntem mai mulți în 2019 decât am fost la alegerile din 2014, fără a ne aduna și morții, fără a ne aduna de două trei ori vecinii. Numărul total de alegători, față de care ar trebui să ne raportăm, este de 18.988.270 de persoane cu drept de vot.

Astfel, vom putea calcula și îndeplinirea condițiilor pentru ca referendumul ordonat de președintele Klaus Werner Iohannis, privind condiția expresă de participare la vot de minim 30% dintre persoanele cu drept de vot, ceea ce înseamnă că prima condiție de validare a referendumului ar fi de participare la vot a cel puțin 5.696.481. Cea de-a doua condiție ar trebui să impună votarea celor două întrebări ale referendumului cu Da, de către cel puțin 4.747.067 de votanți.

Misiunea lui Klaus Werner Iohannis seamănă foarte mult, izbitor de mult, cu acea ”Misiune imposibilă” din care, în cele din urmă, surprinzător, personajul principal este viu și nevătămat.

Țara, la această oră, este polarizată de către referendum, polarizare ce va aduce o suferință în plus și pe gratis adevăratului moment electoral, alegerilor europarlamentare. Oamenii sunt derutați, debusolați. Nu știu de ce trebuie să voteze pentru un lucru evident, legat de justiție, și, în același timp, pentru acel lucru pe care Constituția nu-l permite. Acest vot în viitor, nu mai ține de prestația de azi a Parlamentului, fiind necesar un vot pentru de 2/3 din votul aleșilor, pentru a schimba Constituția și a da voie eventualului răspuns pozitiv la întrebările președintelui să fie luat în seamă.

Din nou ne aflăm în situația în care o serie din institutele de sondare ale opiniei publice riscă decredibilizarea, printre care se numără și IMAS, institutul de față arondat curții liberalilor. De ce o instituție de genul acesta riscă de bună voie decredibilizarea? Poate și pentru că interesele pe care le are de susținut și mai ales de influențat, exced respectării legii, folosindu-se de platoșa celui care le ține partea. Un alt institut de prestigiu, cum este CURS, publică un sondaj ale căror date sunt într-o contradicție flagrantă cu cele ale IMAS. Acum, putem constata cine minte. Nu este pentru prima oară când minciuna se dovedește a avea picioare scurte, cum de fapt se va întâmpla și de această data. Luni vom ști cu exactitate cine este mincinosul, fără încă a ne obosi să aflăm și care sunt jocurile pentru care IMAS, de exemplu, și-a permis să-și distrugă imaginea! Dacă s-ar merge pe fir în jos atunci am reuși să descoperim și încrengătura care a favorizat o astfel de cacialma, o astfel de țesătură greu de imaginat.

Despre consecințe poate fi citat Cosmin Gușe, într-o interpretare făcută nu departe de realitate:

” Dragnea și PSD vor folosi orice rezultat mai mare de 30% pentru a-și proclama victoria, pentru a-l anunța pe Dragnea candidat al PSD la prezidențiale, dar vor face asta cu unicul scop de a pune presiune politică asupra deciziei completului de judecători de la ICCJ, decizie care se va lua a doua zi; două mențiuni aici, precum cea în care contează cât de mare peste 30% va fi scorul PSD, cât și diferența față de PNL, respectiv faptul că nefiind luată decizia cu ‘’Dragnea prezidențiabil’’ într-un for statutar, aceasta nu poate fi oficializată.

Dacă scorurile însumate PNL-USR-PLUS-PMP-ProRomânia vor depăși scorul PSD-ALDE, mesajul de bază al opoziției începând de a doua zi va fi legat strict de neo-majoritatea pe care vor dori să o forțeze în Parlament, clamând o legitimitate venită din votul cetățenilor, elementul esențial aici va fi scorul ProRomânia, considerat în această alianță ad-hoc ca fiind “magnetul” fără de care nu vor putea fi atrași pesediștii parlamentari (plus/minus 10% la ProRomânia favorizează proiectul, plus/minus 5% îl blochează).

Dacă neo-majoritatea iese măcar “pe hârtie”, atunci o solidarizare pentru candidatura comună a lui Klaus Iohannis din partea actualei opoziții devine un proiect fezabil; dacă această victorie a opoziției însumate nu se va înregistra, atunci solidarizarea pentru Klaus Iohannis va fi improbabilă, posibilă totuși, dar ținând cont de multe alte variabile.

În situația, improbabilă azi, în care referendumul va fi validat, Klaus Iohannis va prelua inițiativa, indiferent de aritmetica punctului anterior, devenind el însuși cel mai legitim vector politic care să “sune goarna” pentru solidarizare; nevalidarea referendumului va avea efecte oricum negative pentru Klaus Iohannis și opoziție, dar în acest caz va fi definitorie cifra de participare la referendum, ce va da șansa de susținere în continuare a acestui gen de mesaj, sau dimpotrivă, îl poate îngropa cel puțin pentru o perioadă.

Quod erat demonstrandum!

ADI CRISTI