GATA CU VORBĂRIA

Astăzi este tăcere. Oamenii se pregătesc de alegeri. Își fac ordine în memorie, pregătindu-se pentru clipa care contează o dată la patru ani. Clipa votului va trebui să-i găsească într-o deplină inspirație, care să guverneze noul mandat în interesul, Măriei Sale, Poporul!

Avem nevoie de un vot profund, nu superficial, de spectacol. Este timpul să alegem nu circul, ci pâinea. Să fim conștienți că ceea ce vrem, ni se poate întâmpla. Nu votul la bășcălie ar trebui să ne caracterizeze. Să fim responsabili și competenți prin ceea ce clădim, astfel încât,  vot lângă vot să punem, cum mai punem piatră lângă piatră în zidul care ne înalță și care ne ridică dincolo de linia orizontului, în rând cu păsările ajunse din urmă în zborul lor constant și necesar.

Votul ar trebui să devină pentru fiecare ceea ce de fapt este: măsura vredniciei fiecăruia dintre noi. Șansa pe care o avem de a strânge rândurile, de a fi uniți, pășind împreună în același ritm, în aceeași direcție, cu același pas, înainte!

Ne este mai mult decât necesară solidaritatea în gând și în fapte, calea cea dreaptă care ne duce pe drumul cel bun, teritoriul în care să avem la dispoziție viața care ne ia în seamă, de la înălţimea firească nevoilor fiecăruia. Într-o astfel de companie existăm, atâta timp cât facem să existe înțelegerea, conviețuirea, solidaritatea, unitatea, același pas făcut înainte, aceeași mână alăturată celeilalte de lângă noi, reușind astfel să mutăm munții din loc, să sporim forța unuia cu forța unei majorități semnificative de mari.

A merge la vot înseamnă a-ți asuma responsabilitatea alegerii, în numele acelor idealuri care coincid cu cele prezentate de o anumită formațiune politică. De aici începe dezinformarea. Din acest moment începe manipularea. Asemenea unei haite de lupi, politicienii se aruncă în mulțime cu ochii sticloși, cu urletul specific haitei, ascuns în zâmbetul multicolor, ademenitor   ce lasă, pe la colțurile maxilarelor larg deschise, umbra nemiloasei mușcături, sfâşieri, atacului fulgerător al celui predispus să sară la beregată, să sfâșie, să măcelărească cu aceeași sânge rece pe care îl are, de regulă, fiara sălbatică.

De această dată s-a mizat mai mult pe dușmănie și ură, decât pe dragoste și bună înțelegere. Examenul ce ține de  iubire și înțelegere a fost picat de toți competitorii, prin modul în care fiecare a gândit să se prezinte în fața electoratului, înarmat cu ură și cu o sete nebună de răzbunare: violentă, neiertătoare, plină de revanșe amăgitoare. Nimeni nu a trecut examenul și nici  o  altă sesiune nu va mai fi pentru a salva momentul, pentru a se trezi din această prăbușire în cazanul cu smoală.

Alegerile europarlamentare vor trece duios, precum mai trecea cândva Anastasia. Pe această mișcare de plutire, de fulg purtat de briză sau de adiere, ar fi trebuit ca electoratul să ia cunoștință de problemele majore pe care parlamentarii României le vor rezolva în următorul mandat în Parlamentul European.

Nu au avut parte de așa ceva. Nimic din ceea ce ar fi trebuit să se vorbească nu s-a vorbit. Doar țipete și vorbe murdare, doar acuzații și încrâncenare în jurul unor subiecte sterile, greu de povestit, chiar și numai pentru că acestea nu au nimic prin interior. Sunt adevărate bombe artizanale, fără nici un fel de efecte.

Esența alegerilor din 26 mai 2019 a fost deturnată, confiscată sau pur și simplu dislocată. Chiar dacă, pe la colțurile piețelor publice, se mai aude câte un slogan electoral de la Bruxelles EU / VOTEZ / DA! – în esență doar acestea făceau parte din memoria activă a ceea ce se va întâmpla duminică. Pentru ca taraba ofertelor electorale să nu rămână goală, pentru că doar PSD a încercat să schițeze un plan de lucru, al celor care vor fi aleși pentru Parlamentul European, restul competitorilor au încercat op repetiție generală pentru alegerile locale și parlamentare din 2020, fără a ignora alegerile prezidenţiale din această toamnă. Aici Klaus Werner Iohannis a făcut exerciţiile peștelui din apă, fără a se lăsa dus în eroare că încă nu s-a pus apă în bazin. El a început de aproape un an înainte să se arunce din toate pozițiile în bazinul uscat de-a binelea de lipsa apei. Poate de aceea nu a reușit să articuleze nici un cuvânt până la capăt, nici o propoziție simplă completă, oprindu-se la verb. Fără mișcare toate mesajele sale nu te putea nici măcar mișca. Erau seci și fără viață. În spatele lor creștea doar codrii virgini, prin care nu a trecut nici măcar un picior de om. Tot timpul prin astfel de locuri se exersa mersul în mâini, așa cum, la guvernările din anul centenar nu se vorbea de eveniment decât în liniile maximale decise de același prim ministru ce a aruncat în aer evenimentul, prin nepăsare și o proastă prestaţie managerială. 

Gata cu vorbăria, haideți la vot. Mai târziu ne vom reîntâlni în acest colț de pagină, pentru a mai vorbi despre ceea ce ni s-a întâmplat la vot!

ADI CRISTI