POEMELE DE SÂMBĂTĂ

Rostul fiecăruia în singurătate

Mă scoate din casă, cu ochii legați
durerea în care m-a zidit
(sub formă de grotă și mai apoi de palat)
nevoia de a fi adăpost pentru viață.

Te-am adus lângă mine
să uităm reciproc unul de celălalt.
Aducerea aminte rostogolea
rostul fiecăruia în singurătate,
regăsindu-ne mai puternici și de neînvins
mai plini de amintiri,
de dorința sălbatică a îmbrățișării
strecurată printre noi ca un șarpe.

Doar așa am ajuns să rămânem zidiți
dar nu ca un zid, dar nu ca un pod…
Am ajuns să fim zidiți ca o apă:
moleculă lângă moleculă
legați de curgerea nestăpânită și de nestăvilit
ce nu se lăsa pierdută nici de cădere
și nici de vărsarea în mările lumii.

Întoarcerea Fiului Risipitor

Nici o mănăstire nu are Zidul mai înalt
decât saltul rugăciunii ce poate s-atingă
degetul gânditor al lui Dumnezeu

Așa cum apa venită din ploaie
poartă cu ea
mântuirea apăsării genunchiului
pe șansa de a fi luați prizonierii
celui despre care știm
că este în Ceruri…

”Tatăl nostru,
Carele ești în ceruri,
sfințească-Se numele Tău,
vie împărăția Ta, facă-se voia Ta,
precum în cer, așa și pe pământ.
Pâinea noastră cea spre ființă,
dă-ne-o nouă astăzi,
și ne iartă nouă greșelile noastre,
precum și noi iertăm greșiților noștri.
Și nu ne duce pe noi în ispită,
ci ne izbăvește de cel rău.
Amin”.

Nici o mănăstire nu are Zidul mai înalt
decât saltul rugăciunii ce poate s-atingă
singurătatea împărțită la doi
fără de care nu ar mai exista Dumnezeu
întoarcerea Fiului Risipitor

Păsări sau strigăte goale

Ascundem în noi
ceea ce rămâne ascuns și de noi.
Partea de spirit care ne joacă pe degete
care se pierde în emoțiile nopții…

Surprinse în cea mai simplă îmbrățișare
degetele rămân încleștate
unele în celelalte.

Nimeni nu-și desprinde mâna din mână
să țină umbrela
să oprească ploaia să ne atingă
chiar dacă ochii noștri plouă
în șiroaie mai mari.

Nimeni nu iese cu lacrimi în ochi
doar norii mai strâng ploile viitoare…

Deasupra suntem noi, zburătorii:
păsări sau strigăte goale
dezbrăcate de vocile celor ce tac
în taină căutându-se prin buzunare.

ADI CRISTI