24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Un nou nod conflictual apare la orizont, chiar dacă condițiile meteo ne provoacă să fim cât se poate de calmi și de detașați, să ne poziționăm cât mai departe de un eventual atac de cord sau AVC. Dincolo de presiunea emoțională, provocată de disputele diurne, mai există și presiunea fizică a atmosferei, presiune care ne încarcă la maxim, fracturându-ne nervii și, mai ales, răspunsurile de care depinde viața noastră cea de toate zilele.
Scandalul din CSM, mocnit și greu de înțeles, vine să completeze bagajul nefiresc al omului supus astfel unei cărăușii obligatorii, fără ca aceasta să-i aducă lui un venit sigur, comparabil cu venitul mediu pe economie, venit de la care cetățeanul este pus în situația de a se gândi dacă se merită să iasă din casă.
De fapt, proverbialele deja amânări a ședințelor plenului CSM, de frica validării procurorului care a câștigat concursul pentru conducerea Secției Speciale pentru Magistrați. Poate fi sesizată o frică a magistraților de a se da pe mâna ”colegilor lor”, constituiți într-o structură independentă, ce nu va mai putea fi influențată de nici un fel de ingerințe pe scară ierarhică, Un spațiu aflat doar sub dictatura legii. Această nouă secție vine de fapt să apere magistratul, cel care vrea să-și facă meseria cu demnitate și profesionalism, de mașinațiunile pe care șefii din structurile lor de conducere sunt poate obligați să le practice, pentru a servi nu lege, ci o anume cauză. Există astfel declanșată o luptă împotriva acestui ”pericol” de a scăpa Justiţia din mâinile, altele decât cele validate de lege, din mâinile unei protecție care apără ingerințele în Justiție, dependența acesteia de planurile oneroase ale anumitor interese străine articolelor și aliniatelor legii.
Între timp CCR încearcă să repare aceste influențe, străine independenței Justiţiei, ce au promovat nedreptatea și interesele străine legii, ceea ce ne oferă o șansă în plus de a ne detașa de toate zbaterile, cum sunt aceste încăpățânări lamentabile de a amâna sine die validarea unei alegeri stabilită printr-un examen profesionist. Numirea în această importantă funcție de conducere, prin votul CSM, funcție ce asigură pe de o parte securitatea profesiei magistraților, dar și pedepsirea celor care continua să încalce legea și jurământul depus în fața Președintelui Republicii. Protejarea magistraților în exercitarea meseriei, eliminând toate nefericite presiuni dinspre DNA și SRI, practicate asupra judecătorilor care au vrut să-și respecte meseria (vulnerabilizându-i cu tot felul de înscenări cu dosare penale fabricate la comandă) ar trebui să fie o ultimă zvâcnire a statului paralel, această Fata Morgana despre care toți vorbesc, dar nimeni nu a reușit încă să o atingă cu mâna.
Curtea Constituțională a Românie, prin decizia pe care a luat-o în contestația privind completele de trei judecători de la Î.C.C.J a mai scos din joc un pion ce s-a dovedit a fi vicios, pe Cristina Tarcea, președinta acestei curți supreme de justiție (Înalta Curte de Casație și Justiţie), unul din factorii activi care a continua opera josnică a Liviei Stanciu, la rândul ei personaj oneros al independenţei justiției, ajunsă astăzi la Curtea Constituţională a Românie, prin grija părintească a lui Klaus Werner Iohannis, unul dintre beneficiarii direcți ai statului paralel, la vremea în care aceasta lucra la turație maximă, în beneficiul factorului politic.
România a avut noroc de prof.univ.dr. Tudorel Toader, cel care a predate nu numai la Facultatea de Drept, ci mai ales a predate la Guvernul României cursul ”Să fii Ministrul Justiției, între profesionalism și golăneasca intimidare”. Dacă România este pe punctul de a scăpa de acest coșmar al puşcăriaşilor de serviciu, a denunțurilor ale căror efecte erau evidențiate de intimidare și capete plecate, acest mare pas al ieșirilor din mlaștina creată a fost posibilă datorită insistențelor cu care Tudorel Toader a insistat să fie MInistrul Justiției în accepțiunea fișei postului, care stipula fără nici un echivoc faptul că procurorul își desfășoară activitatea sun autoritatea ministrului Justiţie. O astfel de redescoperire de atribuții i-a permis lui Tudorel Toader să intre în groapa cu șacali, în mijlocul acestora, pentru a o scoate afară pe Laura Codruța Kovesi, principala stricată și provocatoare a unui mediu care, de altfel, ar fi trebuit să contribuie la respectarea legii, în litera și spiritul ei.
Astfel, au început denunţurile acelor protocoale secrete, ce au permis instituțiilor statului să se poziţioneze în afara legii, să provoace cele mai mari nedreptăți pe care nici măcar Inchiziția nu reușise la vremea ei să le producă.
Astăzi Curtea Constituțională a României continuă să corecteze ceea ce mai trebuie de corectat, astfel încât Justiția din România să aibă rolul constituțional pe care toți îl invocă, evident, doar la modul vocal, al bunelor intenții, uitând să recunoască acum, când totul a fost dezvăluit, că vremea mișmașurilor a trecut. Cel care continua să țipe ca din gură de șarpe, că un atac la CSM este un atentat asupra independenţei justiției, joacă rolul celui care încearcă să creadă că mai este posibilă amestecarea Justiției în treburile interne ale politicienilor! Cred că la pirma remaniere de Guvern, care ar trebui făcută până la alegerile prezidențiale, Tudorel Toader ar trebui repus astfel în funcția Ministrului Justiției, oferindu-i-se profesionistului șansa de a-și desăvârși misiunea.
ADI CRISTI
