VACANȚĂ PUSĂ LA ZID (I)

88. Gestul suprem este cel al încremenirii

Saltul se termină în piatră, bronz

sau în tremur de carne vie.

89. Printre degete îmi trece mileniul acesta

care a luat-o pe scurtătură.

Trăim mai mult, visând mai puțin!

90. Știu pentru cine bat clopotele!

Niciodată nu nimeresc din prima

răsăritul, dar nici apusul.

91. Ghicesc pe sărite șansa mea de supraviețuire.

Fluviul mă ține minte de când mi-a înghițit hainele.

92. Pe vârful muntelui ajunge doar cutezanța

Prăpastia este plină de neatenție și ignoranţa.

93. Lângă noi tot timpul crește o umbră.

Doar așa avem garanția celor trei dimensiuni:

două ale umbrei și a treia a atingerii.

ADI CRISTI