ROMÂNIA VERSUS RESTUL LUMII

Halep a ajuns în România. Simona Halep a mai câștigat un Grand Slam. A revenit acasă pentru o binemeritată vacanţă sau, după cum avea să declare ea în fața presei române, pentru a savura în tihnă, alături de familia ei, victoria de la Wimbledon.

De fapt la familia ei ne putem alătura și noi, cei care nu de puține ori am urmărit-o cu sufletul la gură, i-am sărit în ajutor, ori de câte ori un jurnalist ”prost plătit” încerca să-i minimalizeze meritele evidente. ”Presa internațională a fost la picioarele sportivei noastre, după succesul uriaș de la All England Club, iar jurnaliștii englezi au scos în evidență și sacrificiile făcute de Simona Halep în cariera sa. Însă publicații ca The Times sau The Sun au scris despre operația de micșorare a sânilor, pe care sportiva noastră a făcut-o în 2009, pe vremea când era pe locul 263 WTA”. Nu știu dacă este o legătură de cauzalitate acest act medical, dar trebuie să fi realmente prost sadea să crezi că Simona Halep și-a condiționat prestarea de pe terenul de sport de înaltă performanță de această  opțiune estetică în care o femeie încearcă să-I dea trupului ceea ce crede ea că merită, că poate fi pus în valoare. Astăzi, nu trebuie să ne facem că nu observăm din ce în ce mai multe femei încearcă mărirea bustului, pentru a fi mai voluptoase, mai scoase în evidență de acest artificiu estetic.

Cu siguranţă că jurnaliștii englezi sunt o replică fidelă a cercetătorilor britanici, cei care au reușit să cheltuiască zeci de milioane de lire sterline pentru a găsi explicaţia stabilității crescânde pe o tricicletă decât aceea pe care ţi-o oferă o bicicletă. La rândul lor, colegii noștri de la The Times sau de la The Sun, nu au făcut decât să se umple de ridicol, prin abordarea unui marketing rudimentar de presă, specific anilor 30, când publicai ceva tentant pe pagina întâi, o iminentă bombă de presă, pentru ca, în interiorul gazetei să duci subiectul în ridicol, banal, nesemnificativ. Exact această cale au ales-o cei de la The Times care au titrat pe prima pagină: “La ce a renunțat Simona Halep pentru a deveni campioană la Wimbledon?” Răspunsul din interiorul ziarului a fost de un ridicol vădit, a unei intervenții medicale care ar fi favorizat-o după 10 ani de câștigarea salatierei de la Wimbledon. De ce nu au sesizat, în același ridicol de situație, că Serena Williams a pierdut finala și depășirea recordului atât de mult visat, cel cu 24 de victorii de Grand Slam, pentru că și-a permis să îmbătrânească în poziția de cea mai bună jucătoare de tenis din toate timpurile (cum avea să recunoască Simona Halep cu acea dezinvoltură a omului superior, ce nu transformă victoria în instrumental de decimat adversari). Nu vrem să fim malițioși cu Serenea, pentru că nu merită să invocăm la rândul nostru tot felul de răutăți, ușor de descoperit, dar nedemne pentru cel care le poate folosi, chiar și pentru a o apăra pe Simona Halep. De fapt, Simona, nu are nevoie de apărători. Ea se apără prin atacul devastator pe care îl realizează pe terenul de joc. Și, chiar așa! De ce trebuie noi să facem caz de necaz de pe urma stupidului articol din The Times?  Simona nu a făcut altceva decât să joace pentru victorie, fără a-și înjosi adversara. Libertatea presei a ajuns în timpul present la o importantă răscruce. Chiar dacă acest drept este unul de maximă importanță pentru funcționarea democrației, în credibilitatea ei necesară de a convinge, el trebuie asumat. El trebuie susținut și demonstrat, cu atât mai mult cu cât, subiectul poate mobiliza colectivități, de la un grup de prieteni, la o țară sau chiar la o populație fără frontiere, cum este cazul sportivilor, oamenii planetei și nu doar recunoscuți în curtea școlii.  

Am insistat nepermis de mult, recunosc, asupra acestui penibil incident de presă, asupra acestei măgării, ce nu face altceva decât să aducă mai multe prejudicii de credibilitate, de altfel apreciatelor cotidiene britanice, chiar și numai pentru a încerca să scot din acest joc murdar pe Simona Halep, care nu a făcut altceva decât să aducă în România  trofeul de la Wimbledon, acest turneu care este cel mai vechi turneu de Grand Slam, fiind singurul dintre cele patru care se desfăşoară pe aceeaşi suprafaţă ca la început, iarba. Prima ediţie a avut loc în 1877, an în care străbunii Simonei Halep au câștigat independența României. ( Asta nu au mai prins-o jurnaliștii britanici!) Și, tot pentru ei, le mai fac un calcul, de această dată aritmetic: După 142 de ani, vine Simona Halep la Londra și câștigă zdrobitor trofeul pus în joc la Wimbledon, cu niște sâni inexplicabili de mici, chiar sfidători de mici, după cum aveau să reacționeze niște rătăciți prin mentalitatea buruienoasă a unei aristocraţii ajunsă până la marginea mahalalei, acolo unde inundă cu tot felul de Sir în sus și Sir în jos. Dar, cunoscuții noștri scârțiitori la gazete uită că și amazoanele, pentru a trage cu arcul, își tăiau sânul drept! Această informaţie poate fi servită cercetătorilor britanici pentru a studia care este fenomenul produs de această amputare severă.

Dar, să revenim în țară, pe aeroport, unde a fost primită Simona Halep cum se cuvine, cu o mulțime de oameni care au înfruntat ploaia, cu membri Guvernului poziționați la modul discret, inclusiv cu prim ministrul Viorica Dăncilă, ascunsă după un frumos buchet de flori.

Patriarhul a reacționat și el, alături de Președinte, discreți, normali, cum ar sta bine unei Românii din ce în ce mai prezente în fruntea unor state vechi, importante, dar bătrâne. De fapt, a jucat Simona Halep cu Serena Williams sau România versus restul lumii.

ADI CRISTI