SCHIMBAREA LA FAȚĂ

Cum era și firesc, urmează jihadul pe scena politică de pe la noi. Chiar dacă vorbim despre ortodoxie, nu ne puteam sustrage întâmplărilor directe, singurele în stare să dea tonul la măcel. Câteva decizii, care nu fac altceva decât să șubrezească construcția sistemului de rezistență, pe care le-a luat, dintr-un început, componenții alianţei PSD-ALDE, au adus astăzi guvernarea într-un nou impas. Într-o nouă criză, care ne face din mână, cum ne mai fac copiii din trenurile ce merg în taberele școlare, la munte sau la mare.

În primul rând ceea ce au hotărât cândva partidele implicate nu mai este valabil. S-a vorbit inițial de lansarea lui Călin Popescu Tăriceanu în cursa prezidenţială din partea alianţei PSD-ALDE. Sondajele de opinie îl poziționau  atunci pe președintele Senatului, suflându-i în ceafă lui Klaus Werner Iohannis. Aceasta a fost perioada romantică a alianţei PSD-ALDE, în care Liviu Dragnea apăra interesele PSD, dar mai ales interesele sale, atât de afectate de efortul său constant de a câștiga în fața lui Klaus Werner Iohannis, din orice poziție, oriunde s-ar fi aflat. Mai bine de trei ani această înțelegere a funcționat fără surprize, fără întoarceri la 180 de grade, majoritate parlamentară funcționând ceas, așa cum reușeau liderii coaliției de guvernare să viseze.

Scoaterea forțară a lui Liviu Dragnea din postura conducătorului unic, al celui mai mare partid din țară, a produs inevitabil un cutremur major în coaliție, la nivelul înțelegerilor dintre cele două partide, astfel încât principalele înțelegeri, cu referire directă la candidatura pentru prezidențiale. Astfel, toate înțelegerile convenite între PSD și ALDE sunt puse sub semnul întrebării. Tot ceea ce s-a hotărât, în momentul desenării arhitecturii acestei coaliții politice (PSD-ALDE), a fost pur și simplu aruncat în aer, spulberat, rămas fără conținut.

Mai mult, PSD cunoaște prima decojire de parlamentari, după ce Liviu Dragnea nu reușește să gestioneze fenomenul Victor Ponta, acceptând să provoace o primă fisură a unității social-democrației. Apariția în Parlamentul României a unui partid parlamentar Pro România, fără a avea girul electoratului decât acela dat PSD, din trupul căruia Victor Ponta a plecat, dar nu cu mâna goală. A creat o presiune și mai ales o alternativă la negocieri, cu vădita intenție de a slăbi, nu doar unitatea PSD, cât mai ales majoritatea parlamentară, care asigură gestionarea puterii în limitele democrației și nu ale bunului plac.

Această scindare a pesediștilor, grupați într-un alt partid, într-o prelungită formă de dialog, din care lipsea duritatea milităroasă a lui Liviu Dragnea, ce nu-ți dădea voie să gândești și altfel decât îți dă voie votul în CEx, au adus în prim planul vieții politice o nouă șansă, o nouă perspectivă, o alternative viabilă și credibilă la marele PSD.

Chiar dacă așa ceva nu are încă forța să se întâmple, la modul concret, iată, mutarea de șah la Dragnea a scos la suprafață o serie de atitudini greu de înțeles, în logica unui agreement trădat, astfel încât nici măcar primul pas făcut în lateral de către Viorica Dăncilă, acela prin care va lăsa sondajul de opinie să găsească calea, să-l aleagă pe cel mai bine cotat candidat în postura  ”alesului” PSD-ALDE, cel care a fi trimis în luptă cu Klaus Werner Iohannis.  Nici așa ceva nu se va întâmpla! Se merge deja în direcția ca fiecare partid  să-și aleagă propriul său candidat, iar dacă unul dintre ei va reuși să ajungă în turul II, acela să fie susținut de restul partidelor semnatare ale acestui pact. Se vorbește astfel despre PSD, ALDE, Pro România și de o serie de partide mărunte, la care social-democrații adaugă și sindicatele, identificate a fi partenerii lor credibili și serioși de dialog (Sic!).

Marea jale va fi atunci când acest exces de lipsă de măsură va transforma  cel mai mare partid al țării (care timp de 30 de ani a dat tonul la cântec în politica românească) într-o caricatură, într-un desen animat, ce nu va scoate decât hohote de râs și strâmbătura specific clovnului de serviciu.  Ratarea măcar a turului II va face din PSD ceea ce în anul 2000, alegerile generale de atunci au pus piatra și crucea peste PNȚCD, partid ce provenea din rândul partidelor istorice care au construit România modernă. 

Se pare că jocurile, chiar dacă nu sunt încă făcute, mută accentual pe Klaus Werner Iohannis și pe USR, în special, semnalizând construcția unei noi realități politice, cu actori noi, cu mesaje noi. Totul e ca electoratul să fie pregătit în proporție majoritară să se producă această schimbarea la față.

ADI CRISTI