24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
În politică nu mai este timp de scuze! Nu mai este timp de ”vă rog să mă iertați!” Se greșește într-un ritm amețitor, fără ca cineva să recunoască și să-și asume aceste erori, să-și mai facă cineva mea culpa. Totul este la grămadă. Greșeli sau lucruri bine făcute, toate sunt împreună, oferind ochiului un volum impresionant. Nimeni nu mai stă să evalueze dacă lucrul bine făcut depășește volumul greșelilor, cu atât mai mult cu cât miza este una uriașă. Totul e să ajungi primul, indiferent dacă pe acest drum trebuie să calci pe cadavre sau pur și simplu să zbori deasupra unui cuib de cuci.
Nu mai există înțelegeri, nu mai există prietenii, nu mai există nici un viitor clar și limpede. Învălmășeală, ceață, ambiguitate, toate laolaltă, încearcă să creioneze adevărata stare a țării, prinsă la mijloc de codru des, în speranța că toate păsările vor ieși în zbor, limpezind pădurile, gândurile și mai ales viitorul țării.
Lupta devine crâncenă înainte chiar să înceapă. Cei mai grăbiți încearcă să creeze senzația cunoașterii rezultatului, în versiunea în care ei sunt câștigătorii de drept ai bătăliei neîncepute. Astfel, România are, în acest moment, cel puțin cinci președinți (Klaus Werner Iohannis, Dan Barna, Dacian Cioloș, Călin Popescu Tăriceanu și Viorica Dăncilă) O quintă prezidențială în spatele căreia se ascunde, totuși, neputința, lipsa de viziune și mai ales lipsa de originalitate.
Mai este o marotă ce nu poate fi neglijată. Aceea a dușmăniei ce poate fi la nivelul disputelor exterioare partidelor sau chiar în interiorul acestora. Deocamdată domină a doua fațetă a realității, luptele intestine din interiorul formațiunilor politice, pentru ca, mai apoi, acestea să fie transferate în zona posibilelor alianțe. În termeni politici vorbim deja de negocierile preelectorale, târgul de oportunități pe care fiecare partid îl invocă în avantajul lui. Au dispărut ca prin minune prieteniile, înțelegerile, promisiunile, ambițiile generate de năzuințele fiecărui candidat. Se poate vorbi doar despre lupta pe viață și pe moarte, de dușmăniile de pe care s-au scos deja husele și sunt șlefuite să ia ochii privitorilor. Între spaimă înfrângerii și bucuria victoriei se anunță un sfârșit de an demn de ținut minte și poate de învățat ceva din tensiunile de infarct pe care le provoacă.
Klaus Werner Iohannis are șansa de a defila în această competiție, dar nu pentru că valoarea sa o impune, ci pur și simplu pentru că restul competitorilor au ales varianta datului la gioale, între ei, uitând că, în fața acestui meci, există un alergător de cursă lungă, care are culoarul liber.
Dan Barna este la rândul său sibian, dar dintr-o altă generație cu profesorul de fizică, al cărui discurs devine de la o zi la alta mult mai consistent și mult mai credibil, în ciuda epatărilor aiuritoare ale colegilor săi de partid, în frunte cu Nicușor Dan, cel care a reușit să aducă o anume parte a societății civile în politică.
Dacian Cioloș arată puțin mai bine decât Traian Băsescu, ceea ce poate fi un avantaj, doar că acesta este și singurul, atâta timp cât în afara celor pe care el i-a adus la guvernare nu prea se înghesuie lumea să facă rând la intrarea în catedrala Notre Dame de Paris.
Călin Popescu Tăriceanu rămâne dintre toți candidații politicianul cel mai echilibrat, cu cea mai mare experiență, dar pe care, se pare că, l-a părăsit conjunctura favorabilă. Dacă PSD va sesiza cât rău au făcut țării orgoliile rănite și, mai ales, aroganța de a nu recunoaște valoarea în profunzimea ei, atunci mai există o șansă la normalitate, o revenire spectaculoasă pe calea cea dreaptă.
Viorica Dăncilă, în varinata în care își va asuma și acest rol esențial, este pe punctul de a intra lejer, pe voturile PSD, în turul II, doar că aici va fi cap de linie, multiplicand înfrângerile social-democraților la funcția de președinte de țară.
Restul nu este decât tăcere, deșert și mai ales sanatoriu pentru acei nebuni frumoși ai marilor orașe care continua să creadă că vor trăi și ei, dacă nu mai bine, atunci, cel puțin mai normal decât reușesc astăzi să o facă.
ADI CRISTI
