POEMELE DE SÂMBĂTĂ

131. Căderea din picioare poate fi prăbușire

sau șansa de a ocoli decapitarea

Conjunctura este aceea care face diferența.

132. Cineva aruncă zarurile:

pe jos, în aer, în abis…

Și, totuși, Pământul se învârte!

133. Descoperă partea ascunsă a lumii.

Singurătatea își va găsi sensul de a te știi

înrobită ei.

134. În afara ta nu mai exist.

Totul se consumă în tine, acolo unde mi-am întins

veranda, cu vedere spre munte.

135. Încerc să te cuprind în brațe.

Atunci mi-am dat seama că aripi am

pe când îmbrăţişarea era zborul îngerilor păzitori!

136. În turla bisericii nu sunt păsări.

Doar umbrele genunchilor zboară, înaripate

de sunetele clopotelor.

137. Rugăciunea este speranța născută din mătănii

și arsură de murmur dezbrăcat de cuvinte.

Este partea pură a păcatului eliberat

prin semnul crucii.

138. Iertarea face parte din pedeapsă.

Să vadă păcătosul ce înseamnă să strigi în desert

Să cazi în genunchi, să te rogi cu ochii ațintiți

pe trupul răstignirii.

139. Credința te pune la zid, te ridică pe eșafod,

dar nu pentru a te ucide.

Prin ea vei fi arătat mulțimii și moartea

va fi mai adâncă, înceată și veșnică.

140. Într-un sens giratoriu se adună toate drumurile.

Într-o rotire de ochi sunt cuprinse toate  alegerile.

ADI CRISTI