ALEXANDRA ȘI NOUA ORDINE SOCIALĂ

Copila a decedat. Pentru a doua oară. După ce criminalul Gh. Dincă a ucis-o ”dintr-o lovitură”, cum a declarant Monstrul în fața anchetatorilor, Alexandra a mai murit o data, din speranțele noastre, a celor care nu aveam cum să credem că oroarea arderii trupului fetei într-un cazan improvizat s-ar fi putut întâmpla. În sprijinul acestei rezerve de bun simț au intervenit și specialiștii, care susțineau cu demonstrații în amănunt, că ”așa ceva nu este posibil”!

Și vine lovitura de grație, după analiza fragmentelor de oase calcinate. prelevate din cazan și duse la analize la INML, rezultate care identifică AND Alexandrei! Precizia acestei analize, spun specialiștii, este de 99%. A mai rămas 1% speranță că Alexandra nu a fost arsă în acel crematoriu artizanal. Rudele fetei au decis să repete analiza în străinătate. Au amânat simbolica înmormântare, un mormânt fără trup, doar pentru a marca odihna spiritului, a sufletului care iată, începe să schimbe  inerțiile cu inevitabile acțiuni.

Din nou copiii reuşesc să ne mobilizeze, reușesc să ne deschidă ochii, să ne scoată din împietririle lehametei, ale compromisurilor care ne-au calcinat viețile.

Alexandra a ajuns deja pe buzele fiecăruia din țară, oferind imaginea salciei, mlădioasă, delicată, dar plină de forța necesară ținerii malurilor drepte, trainice, stabile.

În spatele copilei începe deja să se rânduiască o societate plină de fărădelegi, putregaiul și mizeria ce a permis libertății să eșueze pe malurile pretinsului stat de drept. Un stat de drept cangrenat, putred și imobil, sfârtecat de lumea interlopă ajunsă să fie factor de decizie în cele mai înalte sfere ale puterii.

Alexandra, cu naivitatea  și sinceritatea vârstei celor 15 ani, a reușit să facă o secțiune transversală prin societatea în care trăim, scoțând la lumină acele straturi ale puterii, punând în evidență înțelegerile mizerabile între reprezentanții legii și infractori, surprinşi într-o inexplicabilă colcăială, ce nu face altceva decât să scurtcircuiteze normalitatea forței legii și, mai ales, puterea legii.

În societatea românească legea nu mai contează. Procedurile, după care ar trebui să funcționeze relațiile dintre instituţiile statului de drept, sunt colmatate. Legea nu mai este valabilă pentru toți. Există, la nivel de cutumă, amestecul decisiv al celei mai noi clase sociale, aceea a interlopilor, în gestionarea resurselor și mai ales a interesului politic în materializarea misiunii conducătorilor.

În tot acest timp al marilor frământări, al marilor speranțe, criminalul se joacă parcă cu mintea noastră. După tăceri atent programate, urmau dezvăluiri în cascadă. După tăceri greu de suportat și negări pline de speranţe, privind mortar celor două fete (lăsându-ne speranța să ne împăcăm cu gândul că fetelor li s-a impus un alt traseu în viață, acela al traficului de ființe, mai bine vii decât moarte), Gh. Dincă, dintr-o data, se decide să recunoască că le-a ucis pe Alexandra și pe Luiza ! Mai mult, începe să ofere amănunte ce se dovedesc a fi reale, contribuind la găsirea telefonului copile, indicând în mănunt modul în care le-a ucis pe cele două fete, la distanțe de câteva luni.

Încep să apară ca prin minune martorii care au stat ascunși, povestind că, în Casa Groazei era de fapt un bordel frecventat de lumea gulerelor albe, în special, chiar dacă, ceea ce au descoperit anchetatorii până acum, semăna cu un grajd și nicidecum cu un salon de plăceri sexuale.

Alți martori încep să-și aducă aminte că de la vecinul lor Gh. Dincă venea tot timpul un miros greu de suportat, fără ca acesta să le indice faptul că dincolo de gard se ard trupuri umane, fără ca aceste mărturii să le întâlnim în plângeri firești, adresate organelor în drept, care se ocupă cu acest disconfort olfactiv.

Mai mult, încep să apară, de pe telefonul călăului, mesaje SMS prin care acesta este somat să elibereze fata, pe când Alexandra încă mai tăria, în timp ce întreaga poliție din Caracal fugărea caii verzi pe pereți, mimând că aceste alergături prin oraș erau pentru obținerea unei note maxime la misiunea salvării Alexandrei (Sic!)

Bunicii Luizei au început să-și facă singuri dreptate. Au atacat grupul de jandarmi masat în fața porții Casei Groazei, unde a dispărut nepoata lor. Bunicul a încercat chiar să pună mâna pe un pistol al unui jandar de lângă el, cu scopul declarant de a se duce în fața bestiei, să-i ceară socoteală!

Suntem la începutul unei noi ordini sociale. Oare ce va mai urma?

ADI CRISTI